Voices from Europe & Central Asia
Syndicate content

Romania; România

18 ani mai târziu în România

Victor Neagu's picture
Also available in: English
În anul 1998 m-am mutat pentru prima oară în România. Pe atunci aceasta era complet diferită. Chioșcurile cu CD-uri, haine, covrigi și dispozitive electronice ieftine împânzeau trotuarele străzii ce făcea legătura între cartierul meu și părți ceva mai centrale ale orașului Iași, situat în nord-estul ţării.

Un sentiment de apăsare mocnea în aer. Orașul era gri. Căderea regimului comunist lăsase în urmă foarte multe persoane luptându-se pentru o viață mai bună într-un sistem nou, care tindea către statul de drept, democrație și o economie de piață liberă.

În calitate de elev în vârstă de 15 ani la vremea aceea, treceam frecvent granița dintre Moldova și România doar cu carnetul de note. Acesta avea lipită poza mea color și conținea notele mele scrise de mână. O dată, unul dintre polițiștii de frontieră m-a întrebat dacă sunt un elev conștiincios. Modestia nu era o opțiune dacă doreai să treci granița, sau cel puțin așa mi se părea mie la acel moment. Ca urmare, după ce acesta s-a uitat rapid la notele trecute în carnet, a zâmbit și mi-a urat să am parte de o călătorie plăcută.

M-am mutat înapoi în România la data de 1 februarie a acestui an. De data aceasta, la vârsta de 33 de ani și în calitate de angajat al Băncii Mondiale. Au trecut 18 ani de când am putut spune că România este casa mea.