Syndicate content

Poverty

Este creșterea economică și în beneficiul celor mai defavorizați 40% membri ai populației?

Mamta Murthi's picture
Also available in: English

Lecții învățate din istoria recentă a Europei Centrale și a Țărilor Baltice

Creșterea economică a revenit în Europa Centrală și în Țările Baltice. Cu excepția Sloveniei, se estimează că toate țările din aceste regiuni vor înregistra o creștere pozitivă în 2014, variind de la un procent timid de 0,8% în Croația, la o creștere mult mai respectabilă de 2,2% în România și 2,8% în Polonia, până la vârfurile de 3-4,5% în Țările Baltice. Europa, în context mai larg, este și ea pe cale să treacă de momentul dificil și se așteaptă o creștere de aproximativ 1,5%.

Dincolo de această creștere mai mult decât binevenită, rămâne însă o întrebare: este creșterea economică și în beneficiul celor mai defavorizați 40% membri ai populației și pot acești oameni să se aștepte la o creștere a veniturilor lor?
 

Ce Poate învăţa UE din Hărţile Sărăciei?

Mamta Murthi's picture
Also available in: English
“O imagine spune 1000 de cuvinte.”  Acest vechi adagiu mi-a venit în minte mai deunăzi, pe când prezentam hărţile sărăciei din Europa Centrală şi de Est în faţa Comisiei Europene.  Din punct de vedere tehnic, ceea ce am prezentat constituie hărţi ale sărăciei împărţită pe zone mai mici, care oferă o estimare a gradului de sărăcie la nivel local şi la nivel de unitate administrativ teritorială mai viabilă decât s-ar fi putut face doar pe baza unor sondaje realizate la nivelul gospodăriilor.
 
Deci, ce mai este nou? Banca Mondială întocmeşte aceste hărţi ale sărăciei de ani de zile, după cum au procedat şi unele guverne. Noutatea constă în aceea că Uniunea Europeană, care redistribuie resursele unor state mai bogate către alte state mai sărace, este în curs de a-şi finaliza programele pentru următoarea perioadă de finanţare, care va avea loc în intervalul 2014-2020. Scopul acestor programe este acela de a reduce diferenţele existente la nivelul standardelor de viaţă. Fiind mai sărace, în medie, decât restul Europei, ţările din Europa Centrală şi de Est vor primi resurse semnificative pentru investiţii care sunt necesare pentru îmbunătăţirea standardului de viaţă.
 
Să luăm cazul Sloveniei (Harta 1 de mai sus). Conform reglementărilor UE, jumătatea de est a ţării este considerată mai puţin dezvoltată, iar jumătatea de vest este considerată a fi mai dezvoltată. Cu cât este mai dezvoltată o regiune, cu atât primeşte mai puţini bani, prin urmare - pe baza acestei hărţi - jumătatea estică a ţării va avea un acces semnificativ mai mare la resurse decât jumătatea din vest. Dar este aceasta modalitatea optimă de alocare a resurselor? Însă această hartă nu poate avea în vedere diferenţele manifestate la nivel intraregional între standardele de viaţă (colega mea, Katarina Mathernova, fost funcţionar CE, mi-a povestit despre dificultăţile de ordin practic pe care le întâmpină atât Comisia Europeană, cât şi guvernele naţionale, atunci când vine vorba despre alocarea resurselor în absenţa unei înţelegeri mai nuanţate a adevăratelor necesităţi.)
 
Pentru a furniza informaţii mai bune, pe care să se întemeieze procesul decizional, Banca Mondială a elaborat un proiect de "cartografiere" a sărăciei în 10 ţări din Europa Centrală şi de Est.  Acest exerciţiu este coordonat de dl. Ken Simler.  Harta 2 prezintă gradul de sărăcie la nivelul subdiviziunilor administrative din Slovenia, stabilit pe baza informaţiilor obţinute în cadrul unui sondaj recent realizate de UE cu privire la Venituri şi la Condiţiile de Trai din Slovenia, precum şi pe baza rezultatelor recensământului.  Comunităţile cu procentaje mai mare ale populaţiei afectate de sărăcie sunt ilustrate cu albastru mai închis. Deşi harta confirmă existenţa unui grad mai mare de sărăcie (şi a unor nevoie sporite) în jumătatea estică a ţării, evidenţiază totuşi un grad mare al sărăciei şi în vest.  Această hartă sugerează o modalitate diferită de alocare a resurselor, comunităţile evidenţiate cu albastru închis la nivelul întregii ţări având şi ele nevoie sporite.

De asemenea,direcţionarea resurselor către zonele sărace poate înregistra propriile limite. Autorii de politici publice au interese atât în zonele în care nivelul de sărăcie este sporit, dar şi în zonele cele mai sărace. Aceste două elemente nu sunt similare - zonele care sunt foarte sărace pot să prezinte şi o densitate foarte mică a populaţiei.  Harta 3 a sărăciei în Slovenia prezintă şi zonele locuite de populaţiile afectate de sărăcie, fiecare punct reprezentând un lot de 40 de persoane sărace.  Această hartă ilustrează altceva - o mare concentraţie de persoane sărace concentrate în zonele urbane, inclusiv în capitala Ljubljana (zona cu roşu închis aflată chiar în mijlocul ţării).  Această concentrare este tipică multor capitale care - în medie - pot avea o situaţie mai bună - dar unde pot exista încă şi numeroase comunităţi de persoane sărace.  În conformitate cu reglementările UE, Ljubljana, ca multe alte capitale din Europa Centrală şi de Est, are acces limitat la fondurile de coeziune. Harta sărăciei sugerează şi o altă abordare a procesului de alocare a resurselor necesare pentru diminuarea sărăciei, Ljubljana şi alte zone urbane fiind mai eligibile pentru că multe persoane afectate de sărăcie trăiesc în zone bogate.

Fiecare hartă spune câte o poveste.  Atât Harta 2, cât şi Harta 3 oferă informaţii cu privire la variaţiunile constatate la nivelul gradului de sărăcie în interiorul graniţelor ţărilor mai detaliate şi nuanţate decât anterior şi pot să ducă la o îmbunătăţire a procesului de alocare a resurselor.  De asemenea, hărţile induc o gândire mai profundă referitoare la modalitatea optimă de alocare a resurselor menite să îmbunătăţească standardul de viaţă - adică trebuie luată o decizie cu privire la beneficiarii asistenţei: zonele sărace sau persoanele sărace?  Deşi combinaţia corectă de abordări diferă de la o ţară la alta, hărţile conţin informaţii importante care pot ajuta la furnizarea răspunsului optim.