Syndicate content

Lecții învățate din reducerea subvențiilor pentru energie

Mamta Murthi's picture
Also available in: English

O perspectivă din Europa Centrală și Țările Baltice

Subvențiile pentru energie sunt ceva obișnuit în întreaga lume. Cea mai mare parte a subvențiilor se plătesc în Orientul Mijlociu și în Africa de Nord, unde colegul meu, Shanta Devarajan, a scris elocvent pe blog cu privire la impactul lor coroziv asupra creșterii economice, ocupării forței de muncă, sănătății umane și conservării apei. În Europa Centrală, unde trăiesc eu, multe țări sunt în curs de liberalizare a piețelor lor de energie și de oprire a subvențiilor. Ce lecții oferă experiența liberalizării prețurilor energiei în acest grup de țări pentru vecinii lor din sud? Pe baza activității colegilor mei, Nistha Sinha și Caterina Ruggieri, aș trage cinci concluzii.
 

Prima lecție este aceea că liberalizarea prețului energiei durează. Acest lucru este mult mai ușor de realizat atunci când economiile sunt în dezvoltare și veniturile gospodăriilor sunt în creștere. Profitând de creșterea rapidă a veniturilor de la începutul secolului, România și Bulgaria au reușit să facă progrese semnificative în ceea ce privește liberalizarea prețurilor și reducerea subvențiilor pentru energie electrică și gaze. În Bulgaria, subvențiile pentru energie au scăzut de la peste 10 % din PIB în 2000 la mai puțin de 3 % în 2013. În România, parcursul a fost similar, de la aproape 5 % din PIB în 2000 la mai puțin de 1 % în 2013. Actuala scădere a prețurilor mondiale ale energiei este un bun prilej pentru țări să continue liberalizarea prețurilor.

În al doilea rând, consumatorii trebuie să vadă ce obțin în schimbul creșterii prețurilor în cazul în care se dorește continuarea procesului. În Bulgaria, ultima majorare a prețurilor din 2013 a dus la proteste pe scară largă care au răsturnat guvernul. Deși creșterea economică scăzută și perspectivele slabe în ceea ce privește angajarea au fost și ele factori care au contribuit la proteste, percepția populației că majorarea prețului energiei a fost nejustificată a fost unul dintre factorii importanți ai protestelor. Faptul că nu s-a îmbunătățit calitatea serviciului de la creșterea precedentă a prețurilor a contribuit la sentimentul că societățile energetice au tras foloase în detrimentul consumatorilor, iar autoritatea de reglementare nu a reușit să echilibreze interesele diferitelor părți. Comunicarea eficientă cu privire la necesitatea de liberalizare a prețurilor și încrederea în capacitatea guvernului de a gestiona interesele concurente sunt importante pentru a susține creșterile de prețuri.

În al treilea rând, depinde de context dacă energia este percepută a fi accesibilă. În iernile reci din România și Bulgaria, să ai posibilitatea de a-ți încălzi casa la un nivel corespunzător este ceva foarte important pentru ca oamenii să aibă un sentiment de bunăstare. Un sfert dintre oamenii săraci din România spun că nu își pot încălzi casele în mod corespunzător (față de 11 % dintre persoanele care nu sunt sărace) și 40 % dintre cei săraci au restanțe la facturile de energie (față de 22 % dintre persoanele care nu sunt sărace). Într-o vizită recentă la o școală din România care derulează programe after-school pentru copiii din familiile sărace, o mamă mi-a spus că lucrul cel mai important pentru ea este faptul că programul le permite copiilor ei să meargă într-un loc cald după ore, pentru că ea nu își permite să-și încălzească apartamentul cu două camere în mod corespunzător după-amiaza, când copiii vin acasă de la școală. Sursa de combustibil pentru încălzire variază în funcție de locul unde locuiește familia – dacă aceasta locuiește într-o casă pentru o singură familie, obișnuită în zonele rurale, unde se folosește de obicei energie electrică sau lemn pentru încălzire, sau într-un bloc de apartamente pentru mai multe familii, situație mai frecventă în zonele urbane, unde familiile pot avea acces la încălzirea cu gaze completată de energia electrică.

În al patrulea rând, facturile de energie sunt mai mari decât ar trebui, deoarece locuințele sunt ineficiente energetic. Acestea au „scurgeri” de căldură prin ferestre, uși, podele și acoperișuri izolate necorespunzător. Mama cu care am vorbit la școală m-a dus în apartamentul ei de la parter. În afară de ferestrele cu un singur geam care lăsau curentul să intre, avea o podea nefinisată de pământ și piatră, pe care încerca să o mențină caldă și uscată cu cârpe și covoare. Investițiile în eficiența energetică, chiar și cele la prețuri scăzute, pot ajuta la economisirea energiei și pot face mai ușoară adaptarea la prețuri mai mari la energie. Schemele de încurajare a unei eficiențe energetice crescute pot fi importante pentru succesul general al încercărilor de liberalizare a prețurilor la energie. Efectuarea investițiilor în eficiența energetică este, totuși, ceva inaccesibil pentru cei săraci. Sprijinirea acestor gospodării pentru a putea să facă aceste investiții este deosebit de importantă în blocurile de apartamente cu un amestec de locuitori săraci și mai puțin săraci. Legile privind locuințele prevăd, de obicei, obligativitatea acordului tuturor locuitorilor înaintea efectuării de modificări la clădire. Faptul că se opun locuitorii cu venituri mici dintr-o clădire unde locuiesc persoane cu venituri mixte înseamnă că întreaga clădire nu poate investi în îmbunătățirea eficienței energetice.

În al cincilea rând, deși liberalizarea prețurilor energiei și reducerea subvențiilor pentru energie înseamnă că guvernul economisește bani, acești bani nu ajung automat în programele de securitate socială pentru a atenua impactul creșterii prețurilor asupra celor săraci. Ministerele de Finanțe primesc multe cereri concurente de a realoca economiile. În România și Bulgaria, plasa de siguranță socială este fragmentată în mai multe scheme. De multe ori, schemele care sunt bine orientate către săraci nu primesc suficienți bani publici pentru a acoperi în mod corespunzător gospodăriile sărace. În Bulgaria, numărul de beneficiari ai schemelor de protecție socială care îi vizează pe cei săraci a scăzut la mai mult de jumătate în perioada în care prețurile la energie au crescut. În România, mai puțin de o treime dintre cei săraci sunt sprijiniți, de fapt, prin sistemele de protecție socială, deși procentul crește lent în acest moment. Presiunea societății civile și monitorizarea de către finanțatorii externi pot fi de multe ori importante pentru a se asigura faptul că plasele de siguranță dispun de resurse adecvate pentru a sprijini liberalizarea prețului energiei.

Pe scurt, experiența României și a Bulgariei arată că liberalizarea prețurilor la energie durează. Consumatorii trebuie să fie convinși de necesitatea prețurilor mai mari în cazul în care se dorește continuarea procesului, iar acest lucru înseamnă că guvernele și companiile energetice trebuie să fie percepute ca acționând în mod transparent în utilizarea veniturilor suplimentare din creșterea prețurilor la energie. De asemenea, prețurile mai mari ale energiei fac ca investițiile în eficiența energetică să fie mai atractive, deoarece ajută gospodăriile să facă față mai bine prețurilor mai mari. Dar costul în avans al acestor investiții poate fi mare - și practic inaccesibil pentru cei săraci, în lipsa unei subvenții publice. În ciuda dovezilor că majorările prețurilor energiei sunt mai digerabile atunci când cei săraci sunt protejați de această creștere, veniturile mai mari ale guvernului nu duc „în mod automat” la alocări mai mari pentru programele de securitate socială. În orice caz, experiența din România și Bulgaria arată că este nevoie de un efort concertat din partea societății civile sau a finanțatorilor externi pentru a se asigura că plasele de siguranță sunt finanțate în mod corespunzător.
 

Add new comment