De ce este nevoie pentru ca România să beneficieze integral de dividendele transformării digitale?

|

This page in:

Săptămâna trecută am fost în București și am participat în cadrul evenimentului de lansare a Raportului de Dezvoltare Globală (WDR) 2016: Dividende Digitale. Evenimentul a fost găzduit de Școala Națională de Științe Politice și Studii Administrative (SNSPA) în colaborare cu Banca Mondială.

A fost prima lansare orientată către țară în cadrul unui Stat Membru al UE și a reunit mediul academic, oameni de afaceri, reglementatori, jurnaliști, foști și actuali factori legislativi pentru a discuta agenda digitală și implicațiile acesteia în ceea ce privește obiectivele 2020, creșterea și dezvoltarea României.
WDR 2016 presentation in Romania
Banca Mondială împreună cu Școla Națională de Studii Politice și Administrative au lansat
Raportul de Dezvoltare Globală 2016 – Dividende Digitale.
Credit foto: Banca Mondială
Însă această lansare nu este unicul motiv pentru care România se remarcă.

De fapt, țara reprezintă un studiu de caz paradoxal în ceea ce privește transformarea digitală.    

România se poate mândri cu nouă din cele cincisprezece orașe ce au cel mai rapid internet de mare viteză la nivel global, însă 40% din populație se confruntă cu riscul de sărăcie sau excluziune socială - cel mai mare nivel din UE.

Totodată, la nivel național sunt luate măsuri semnificative în ceea ce privește economia digitală, existând din ce în ce mai multe persoane ce se abonează la rețelele cu conexiune rapidă. România ocupă al doilea loc la nivelul UE în ceea ce privește acest aspect, având în prezent 59% dintre abonamentele de fix corelate cu o conexiune rapidă[1] , comparativ cu 54% în 2013.

Totuși, conform Indicelui privind Economia și Societatea Digitală (DESI) din 2015, România are un scor general de 0,31 - ocupând ultimul loc în rândul celor 28 de State Membre ale UE.  Nivelurile scăzute în ceea ce privește competențele digitale (doar 20% dintre români au competențe de bază) și încrederea (doar 7,7% dintre utilizatorii de internet folosesc online banking și doar 17% fac cumpărături online - cel mai scăzut nivel în rândul tuturor statelor UE) par să îngreuneze dezvoltarea economiei digitale. Nivelul de 1,3% face ca România să aibă cea mai mică cotă de specialiști în Tehnologia Informației și Comunicațiilor (TIC) în cadrul forței de muncă comparativ cu celelalte țări ale UE.

Deci ce face Banca Mondială pentru a contribui la maximizarea impactului transformării digitale?

WDR2016 evidențiază faptul că „avantajele transformării informației și comunicării nu vor fi obținute decât dacă țările continuă să își îmbunătățească mediul de afaceri, să investească în oameni și sănătate și să promoveze buna guvernare.”

Am furnizat servicii de consultanță Guvernului în domeniul Strategiei Naționale privind Agenda Digitală pentru România (SNADR), orientate către furnizarea de asistență la nivel național, astfel încât să fie atinse obiectivele Agendei Digitale pentru Europa 2020. 

Unul dintre principalele rezultate ale asistenței furnizate de către Bancă în domeniul agendei digitale este acela că decalajul accesului la internet între zonele urbane și rurale continuă să aibă un nivel ridicat. Populația rulară din România reprezintă aproximativ jumătate din totalul populației (45%), însă conexiunile cu bandă largă reprezintă puțin peste un sfert (26%) din conexiunile totale la nivel național. În timp ce rata de penetrare a internetului de mare viteză a fost de 60,28% în zonele urbane în 2012, acesta a avut un nivel de doar 23,47% în zonele rurale. Acest lucru se datorează parțial blocajelor din domeniul reglementării și parțial implementării limitate a parteneriatelor publice-private (PPP) pentru a atinge un nivel de acoperire universal.

WDR evidențiază faptul că disparitățile geografice și cele legate de sărăcie sunt strâns corelate cu modalitatea în care tehnologia este utilizată la nivel național.

Având în vedere acest aspect, prima provocare cu care se confruntă România este aceea de a atinge simultan un nivel de acoperire universală și un nivel de adoptare mai ridicat în ceea ce privește utilizarea internetului și conținutul. Acest lucru va necesita acceptarea faptului că strategiile de dezvoltare digitală sunt mult mai cuprinzătoare decât strategiile TIC. Deși conectivitatea pentru toate persoanele rămâne cu obiectiv major, țările trebuie să creeze condițiile necesare pentru ca tehnologia să fie eficientă. Atunci când complementele analoge lipsesc, impactul de dezvoltare va fi dezamăgitor.

În plus, pentru a dezvolta integral economia și societatea digitală, România trebuie să dezvolte competențele cetățenilor săi. Nivelul de 48% face ca România să aibă la nivelul UE cel mai scăzut procent de utilizatori de internet.  39% din populație nu a utilizat niciodată internetul – mai mult decât dublu comparativ cu media UE de 18%. Acest lucru înseamnă că mai mult de o treime din populație nu poate beneficia de oportunitățile oferite de internet, și nici nu poate contribui la economia digitală.

Totuși, aceste decalaje generează și oportunități - oportunități ce pot contribui la implementarea Agendei Digitale pentru România.

Prezenta companiilor globale principale în domeniul TIC pe piața din România, o infrastructură TIC bine dezvoltată în orașele mari, o rețea în curs de dezvoltare în ceea ce privește accesul la internet în spațiile publice, existența unei platforme online de achiziții la nivel guvernamental, și dezvoltarea unei infrastructuri de e-servicii publice, toate aceste aspecte sunt de bun augur pentru țară.

Totuși, există limitări semnificative ce vor face destul de dificil ca România să își atingă țintele UE 2020, iar acestea includ:
  • interoperabilitate scăzută la nivelul instituțiilor guvernamentale și multitudinea de sisteme tehnologice;
  • lipsa unui sistem digital de autentificare robust care să permită identificarea unică a utilizatorilor;  
  • un număr relativ limitat de servicii publice computerizate. 
În plus, aspectele legate de structură precum scăderea fondurilor de investiții de la bugetul de stat și descentralizarea continuă a autorităților publice - ce are drept rezultat o autonomie mai mare pentru guvernele locale - au făcut mai dificilă implementarea utilizării standardelor de interoperabilitate la nivel național.

Drept urmare, investițiile orientate și prioritare în domeniul TIC sunt esențiale pentru a atinge obiectivele specifice stabilite în cadrul Agendei Digitale pentru Europa 2014-2020. Strategia Națională privind Agenda Digitală pentru România asigură un cadru general pentru investiții în sector. Este estimat faptul că implementarea SNADR va avea un impact atât direct cât și indirect asupra economiei României. Conform observațiilor empirice din alte țări europene ce au realizat investiții similare, impactul se poate traduce într-o creștere a PIB-ului cu 13% - creșterea numărului de locuri de muncă cu 11% și scăderea costurilor administrației cu 12% în perioada 2014-2020.

Sunt încrezător că oportunitățile digitale din România pot fi realizate. Vor fi necesare politici inteligente care să le transforme într-o sursă de locuri de muncă, creștere și incluziune. 
 
[1] în ceea ce priveşte % de abonamente >= 30Mbps, din total abonamente de bandă largă fixă

Authors

Join the Conversation