Case frumoase, noi, ridicate în locuri pustii. Nici că ne-am putea imagina un tablou mai expresival efectelor generate de emigraţia românilor, pe care Banca Mondială a cercetat-o într-un raport recent.
Dacă vă întrebaţi cine sunt proprietarii acestor „case-fantomă“,trebuie doar să vă uitaţi la numărul mare de români care trăiesc şi lucrează în străinătate - între 3 şi 5 milioane, conform unor estimări sau 3,6 milioane, conform datelor ONU (2017). Dintre acestea, 2,7 milioane de persoane sunt apte de muncă, echivalentul a 20,6% din populația aflată la vârstă activă a României.
Exodul capitalului uman
În condiţiile în care mai bine de unul din patru absolvenţi de studii superioare (26,6%) pleacă din ţară, exodul creierelor poate avea consecinţe serioase asupra dezvoltării României, de vreme ce emigraţia permanentă a persoanelor cu studii superioare poate priva ţara de cunoştinţele şi competenţele necesare pentru îmbunătăţirea productivităţii şi a standardelor de viaţă, pe termen lung.
În oraşe înfloritoare, cum ar fi Bucureşti, Cluj, Iași şi Timișoara, este o provocare pentru angajatori identificarea unor candidaţi competenţi pentru locurile de muncă vacante. Criza de capital uman este încă şi mai acută când vine vorba de lucrătorii calificaţi, care lucrează manual, şi de lucrătorii înalt calificaţi, în special cei din domeniul IT&C, sănătate, învăţământ, ştiinţă şi inginerie.
În domeniul sănătăţii, exodul creierelor a devenit o urgenţă concretă, iar personalul calificat este din ce în ce mai greu de găsit. De exemplu, în 2017, numărul locurilor vacante din sectorul sănătăţii era dublu faţă de media pe economie, ceea ce înseamnă că multe locuri de muncă rămân neocupate.
Cu alte cuvinte, unul din patru medici a părăsit ţara. În perioada 2000-2013, numărul medicilor din România care au părăsit ţara a crescut cu peste 650%, depăşind 14.000 după 2013 (deci peste 25% din totalul medicilor). În consecinţă, multe localităţi din mediul rural au rămas fără asistenţă medicală, înrăutăţind situaţia - oricum foarte grea - a celor mai sărăci dintre români.
Mai devreme sau mai târziu, criza de capital va duce la majorări ale salariilor plătite pentru acele profesii care sunt cele mai căutate. Astfel de majorări pot diminua exodul creierelor şi îi pot convinge pe unii migranţi să revină acasă, deşi motivele deciziei de părăsire a ţării - în special pentru profesioniştii calificaţi - de multe ori nu sunt limitate doar la salarizare.
Copii lăsaţi acasă - apel la acţiune
Persoanele cu calificări scăzute sunt adesea atrase în străinătate de salariile mai bune. Acestea le permit să trimită bani acasă. Mulţumită acestor sume („remitenţe“), multe familii sărace, în special cele din mediul rural, şi-au îmbunătăţit condiţiile de viaţă şi au putut ieşi din sărăcie.
Una dintre consecinţele emigrării este extrem de dureroasă. Generaţii întregi de copii, nu mai puţin de 100.000, conform datelor oficiale, rămân în ţară fără părinţi, deoarece aceştia pleacă în străinătate în căutarea unui loc de muncă. Aceşti copii au mai puţine şanse să poată merge la şcoală decât alţi copii de aceeaşi vârstă şi sunt mult mai vulnerabili şi mai uşor de marginalizat şi de exclus de la accesul la diverse oportunităţi, se arată într-un studiu al Băncii Mondiale.
Aşadar, este nevoie de un sprijin instituţional mai puternic pentru cei care rămân în ţară. Acesta implică finanţare mai bună, o direcţionare mai eficientă a asistenţei sociale, precum şi un angajament mai bun pentru îmbunătăţirea sănătăţii şi a învățământului pentru a putea garanta disponibilitatea unor oportunităţi reale, în special în zone rurale şi marginalizate.
În timp, în acest fel se va crea o piaţă a muncii mai bună în ţară, ceea ce va dilua fluxul de emigraţie.
O resursă strategică
Migranţii acumulează capital uman şi financiar care adesea este investit în activităţi productive în ţara de origine.
În acelaşi timp, din ce în ce mai mulţi studenţi români se înscriu în universităţi de top din Europa şi SUA. Numărul acestora aproape s-a dublat în ultimii 16 ani, ridicându-se la aproximativ 33.400 în 2016.
Oare vor reveni în România după absolvire? Unii aşa speră, pentru că vor să facă ceva bun pentru ţara lor. România ar putea urma exemplul altor ţări pentru a putea valorifica potenţialul unor tineri absolvenţi ai unor instituţii de învăţământ din străinătate, promovând anumite reţele de natură să încurajeze cooperarea şi schimbul de idei între studenţii, cercetătorii şi profesioniştii din ţară şi cei din străinătate.
Susţinerea dezvoltării României
Atunci când sunt întrebaţi de ce nu doresc să se întoarcă în ţară, migranţii care deţin diverse calificări invocă mediul politic, lipsa meritocraţiei şi nerecunoaşterea deplină a calificărilor ca fiind unele dintre cele mai semnificative obstacole.
Însă românii din străinătate au capacitatea şi dorinţa de a face o schimbare acasă. Lipsa unor obstacole în calea circulaţiei în interiorul UE, unde locuiesc majoritatea românilor care lucrează în străinătate, permanent sau temporar, vor ajuta România să profite de pe urma beneficiilor pe care le oferă migraţia circulară şi exodul creierelor.
Prin urmare, dimensiunea redusă a acestor obstacole care obstrucţionează circulaţia sugerează că emigraţia ar putea deja să evolueze spre o mişcare circulară, în cadrul căreia migranţii vin şi pleacă pentru scurte perioade de timp.
Fără doar şi poate, acest fapt va aduce beneficii economiei româneşti, de vreme ce migranţii circulari pot contribui la soluţionarea crizei de forţă de muncă existente, pot aduce cunoştinţe noi, competenţe noi, conexiuni internaţionale şi spirit antreprenorial.
Însă migranţii pot ajuta ţara şi în moduri mult mai semnificative. După cum s-a explicat în recent publicatul Diagnostic Sistematic de Țară pentru România, instituţiile constituie o constrângere critică pentru dezvoltarea ţării pe termen lung. Emigranţii români se pot întoarce acasă cu o perspectivă nouă asupra modului în care societatea poate fi mai corectă şi economia mai eficientă.
Acest lucru va contribui la transformarea instituţiilor şi crearea unei Românii mai puternice.
Join the Conversation