Banca Mondială a finalizat de curând Diagnosticul sistematic de țară care evidențiază vulnerabilitatea României față de dezastrele naturale. De-a lungul anilor, inundațiile, seceta și cutremurele au rezultat în mii de victime și miliarde de euro daune aduse infrastructurii fizice. Acestea au afectat capacitatea de producție a economie și i-au afectat în mod disproporționat pe cei săraci.
O țară vulnerabilă
În țările din întreaga lume apar deja dovezile impactului negativ al schimbărilor climatice care au făcut ca modelele de creștere din trecut să nu mai fie durabile și care au dus la regresul reducerii sărăciei și al prosperității comune.
România nu face excepție. Riscurile legate de climă și dezastrele naturale, incluzând creșterea incidenței inundațiilor grave pe continente și a secetelor tot mai intense și mai frecvente, devin „noua normalitate”, ceea ce are întotdeauna un preț ridicat.
Din 1990, 77 de evenimente de dezastre grave au fost înregistrate în țară, rezultând în peste 3,5 miliarde $ ca daune directe (la valoarea dolarului de astăzi) sau 3,5% din PIB-ul mediu din aceeași perioadă, o povară grea pentru economie.
Povestea nu se încheie aici. Indiciile arată că, în România, clima se va schimba considerabil în următorii 50-100 de ani, iar estimările impactului general al pericolelor legate de climă arată că doar daunele prognozate să afecteze anual infrastructura s-ar dubla până în 2020 și ar putea să fie de șase ori mai mari până în 2080.
Și alte dezastre naturale, necauzate de schimbările climatice, au de asemenea un impact semnificativ. În ultimii 100 de ani, 13 cutremure au dus la 2.630 de victime și au afectat peste 400.000 de persoane.
Cu peste 75% din populație (dintre care, 65 % în mediul urban) vulnerabilă la cutremure și 45 % din întreaga forță de răspuns națională aflată în zone cu pericole ridicate de cutremur, un viitor seism ar putea să aibă consecințe catastrofice pentru întreaga economie națională.
Politicile eficiente pot să conteze
Consolidarea rezilienței în fața schimbărilor climatice și a dezastrelor naturale reprezintă o călătorie de lungă durată, care necesită politici corecte, o coordonare eficientă la diferite niveluri ale guvernului și între sectoare și o mobilizare a importante resurse financiare.
Pentru a limita consecințele dezastrelor naturale, țările din întreaga lume au adoptat politici de reducere a daunelor aduse patrimoniului privat. Acestea variază de la investiții specializate în infrastructură la sisteme eficiente de alertă timpurie, care pot să îmbunătățească prognoza meteorologică și emiterea din timp a alertelor.
De exemplu, studiile arată că emiterea timpurie a alertelor înainte de inundațiile cauzate de fluviile Elba și Dunăre din 2002 au permis ca 31 % din populația din zonele inundate să ia măsuri de prevenție, precum mutarea vehiculelor în afara zonei inundate sau protejarea documentelor importante și a obiectelor de valoare, reducând astfel semnificativ impactul inundațiilor.
În fapt, un studiu al Băncii Mondiale şi al Programului Global pentru Reducerea Riscurilor de Dezastre (Global Facility for Disaster Risk Reduction and Recovery - GFDRR) estimează că implementarea măsurilor de prevenție în România ar putea să reducă daunele materiale cu până la 13% și pierderile legate de bunăstarea oamenilor cu până la 16%.
Multe țări au implementat și politici axate pe creșterea rezilienței din perioada imediat următoare unui dezastru. Acestea au inclus măsuri care să faciliteze accesul la resurse financiare sau să promoveze mecanisme de asigurare care să accelereze în mod semnificativ reconstrucția post-dezastru.
Un astfel de exemplu îl reprezintă programele de reciprocitate a riscurilor care încurajează sectorul privat să reducă riscul excesiv. Importanța accesului la un fond global de capital de risc a fost demonstrată imediat după cutremurul din Chile din 2010, atunci când aproape 95% din cele 8 miliarde de $ din daunele asigurate au fost transferate de pe piața internă către reasiguratori internaționali.
Se estimează că implementarea unor astfel de politici pentru creșterea rezilienței în România ar rezulta în reducerea generală a daunelor materiale cu până la 2,8% și a pierderilor legate de bunăstarea oamenilor cu până la 14%.
Reziliența începe cu o bună guvernanță
Indiferent dacă este vorba de reabilitarea clădirilor pentru a rezista la cutremure, imunizarea la schimbările climatice și modernizarea agriculturii, îmbunătățirea gestionării resurselor de apă sau diminuarea riscurilor de inundații, gradul de pregătire al României la consecințele dezastrelor naturale este limitat din cauza slăbiciunii instituțiilor.
Deși autoritățile din România recunosc că îmbunătățirea politicilor și a modului în care instituțiile funcționează poate să aibă un rol important în reducerea costurilor economice ale riscurilor climatice și ale dezastrelor naturale, agenda reformelor nu este finalizată.
Implementarea Directivei UE privind gestionarea inundațiilor a ajutat România să identifice și să cartografieze zonele cu risc potențial de inundații. Alte inițiative au inclus dezvoltarea planurilor naționale și regionale de gestionare a riscurilor.
Cu toate acestea, lipsa investițiilor în reducerea riscurilor seismice pentru clădiri rămâne o problemă importantă. Pentru a reduce daunele potențiale în cazul unui cutremur, există necesitatea de a crește suma alocată de către guvern pentru modernizarea parcului imobiliar, atât ce finanțat de către stat sau de către mediul privat, și creștea nivelului de conștientizare de către locuitori a urgenței gestionării riscurilor seismice.
Riscurile climatice și legate de dezastre vor crește în viitor și rămân multe de făcut în România pentru a limita consecințele acestora.
Politicile mai bune și o coordonare instituțională mai eficientă vor ajuta la reducerea riscurilor, la protejarea vieților și a bunăstării oamenilor din România și vor reduce daunele aduse activelor naturale, fizice și economice.
Join the Conversation