România trebuie să continue să reformeze şi să performeze

Când am vizitat municipiul Iaşi, în octombrie 2017, Banca Mondială tocmai începuse să-şi pregătească Diagnosticul Sistematic de Ţară (DST) – o analiză economică cuprinzătoare pe care o realizăm la fiecare 4-5 ani, care este menită să ne ajute să înţelegem mai bine atât principalele provocări cu care se confruntă o ţară, cât şi calea de urmat spre o creştere mai sustenabilă.

La Iaşi, ca şi în multe alte oraşe din România, am auzit în mod nemijlocit ceea ce experimentasem încă de la venirea în ţară, în urmă cu patru luni: Romania are un set divers de provocări şi un drum unic spre dezvoltare - de la drumuri mai bune, la instituţii mai puternice şi la un climat de afaceri mai bun. O autostradă care să conecteze Moldova cu Transilvania şi cu restul Europei ; un sistem educațional care să producă forţă de muncă înzestrată cu un mix adecvat de competenţe pentru a reuși pe deplin pe piaţa muncii care este atât de competitivă în zilele noastre; instituţii capabile să asigure o predictibilitate a politicilor publice şi continuitatea în implementarea obiectivelor de dezvoltare. Toate aceste componente sunt vitale pentru România pe măsură ce aceasta se îndreaptă spreprosperitate şi o creştere mai incluzivă.

După Iaşi, am vizitat Timişoara. Companiile mari, multinaţionale, care vin să investească în România au semnalat faptul că sistemul educaţional nu produce absolvenţi dotaţi cu competenţele necesare pentru a le completa nevoile. Prin urmare, societăţile investesc în reconversia profesională a angajaţilor lor, constituind parteneriate cu Universităţile şi experimentând modalităţi inovatoare de a oferi tinerilor angajaţi experienţe „la locul de muncă“, oferindu-le cursuri pentru ca aceştia să poată fi mai productivi şi mai competenţi.

Până în martie 2018, vizitasem nouă judeţe şi peste 12 oraşe şi municipii, de la Constanţa la Caransebeş şi de la Dej la Alexandria. În cadrul discuţiilor cu tinerii, cu antreprenorii, cu liderii din domeniul afacerilor, mesajul frecvent pe care l-am auzit a fost acela că România are nevoie de instituţii mai puternice pentru a putea promova o agendă de dezvoltare ambiţioasă.

În cadrul întrevederilor pe care le-am avut în această ţară, care se bucură de o cultură şi o istorie atât de bogate, cu regiuni caracterizate de trăsături distincte, am descoperit „lozul câştigător“, adică o serie de trei provocări pe care le-am regăsit indiferent de locul unde m-am aflat. România îşi doreşte drumuri mai bune pentru a facilita mobilitatea şi pentru a atrage investiţii. Românii aspiră la un sistem educațional mai bun care poate asigura speranţa unui viitor mai luminos pentru toţi copii. Şi românii îşi mai doresc şi instituţii mai puternice care să le ofere servicii publice mai bune şi consecvenţă la nivelul angajamentelor politice care au drept scop progresul general.

 

Colegul meu, Donato de Rosa, spunea într-o postare recentă pe un blog prezentând pe scurt analiza DST, că educaţia care nu ţine pasul cu realităţile, infrastructura inadecvată şi reglementările incerte constituie provocările principale ale României în faţa demersurilor de reducere a nivelului de sărăcie şi a promovării creşterii sustenabile. Cercetările noastre sunt în mod clar consecvente cu modul în care românii percep provocările cu care se confruntă zi de zi.

Prin urmare, cum poate veni Banca Mondială în susţinerea eforturilor României de a depăşi aceste provocări?

Ieri, 19 iunie, Consiliul Directorilor Executivi al Băncii Mondiale a aprobat Cadrul de Parteneriat cu Ţara (CPT) pentru România (perioada 2018-2023). CPT reprezintă viziunea Băncii Mondiale pentru abordarea provocărilor majore, a celor asociate „lozului câştigător“ care m-au ajutat să înţeleg România în primul meu an petrecut în în calitate de Director de Ţară. Strategia se va axa pe trei piloni principali.

Mai întâi, strategia va sprijini ameliorarea capitalului uman. Cu alte cuvinte, Banca Mondială se va concentra pe abordarea provocărilor cu care se confruntă România în domeniul educaţiei şi al sănătăţii. În ceea ce priveşte educaţia, bunăoară, vom sprijini tranziția către învățământul terțiar şi vom veni în sprijinul copiilor aparţinând comunităţilor vulnerabile şi marginalizate pentru ca şi ei să se poată bucura de o şansă mai bună de succes în viaţă. 83% din şcolile româneşti cu performanţe scăzute se află în mediul rural. Ceea ce nu este corect. Această realitate nefericită limitează şansele în viaţă a zeci de mii de copii. De asemenea, vom depune eforturi pentru a îmbunătăţi legăturile dintre persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă şi locurile de muncă disponibile, pentru a ne asigura că atât competenţele românilor, cât şi potenţialul acestora, sunt mai bine valorificate.

În al doilea rând, strategia se va concentra pe acordarea de asistenţă societăţilor comerciale din România, astfel încât situaţia acestora să fie îmbunătăţită. Am fost inspirată de dinamismul şi de contribuția uriaşă a mediului privat la transformarea economică a României. În România, PIB-ul pe cap de locuitor a crescut de la 30% din media UE a anului 1995, la 60% în 2017.

La ora actuală, peste 70% din exporturile ţării merg spre state UE şi această evoluţie impresionantă este legată în mod intrinsec de succesul antreprenorilor din România. Însă societăţile private, în special IMM-urile, continuă să aibă acces limitat la finanţare. Colegii noştri de la IFC vor continua să sprijine îmbunătăţirea accesului la finanţare şi la pieţe de capital mai puternice, iar din punctul de vedere al Băncii Mondiale căutăm să colaborăm cu autorităţile locale şi să le ajutăm să-şi regândească factorii de atractivitate în faţa potenţialilor investitori. Împreună, IFC şi Banca Mondială vor colabora pentru a susţine îmbunătăţirea competitivităţii în România. În cele din urmă, strategia va consolida gradul de pregătire al României pentru a putea face faţă dezastrelor naturale şi impactului schimbărilor climatice. Deşi capacitatea de reacţie în faţa dezastrelor naturale nu constituie un subiect la care să se gândească de obicei prea mulţi oameni, consolidarea acestei capacităţi la nivelul României are o importanţa fundamentală pentru progresul socio-economic al ţării şi pentru asigurarea mijloacelor de trai. Dintre toate capitalele europene, Bucureştiul este cel mai expus cutremurelor. Mai mult decât atât, inundaţiile care se pot produce frecvent în ţară şi îi afectează în mod disproporţionat pe cei mai săraci locuitori ai comunităţilor rurale , pot genera pierderi de miliarde de dolari. Prin urmare, o Românie mai prosperă este în mod inextricabil legată de o Românie mai rezistentă.

Pe măsură ce începem aplicarea noului Cadru de Parteneriat cu Ţara, conştienţi fiind de puternicul parteneriat cu această ţară şi inspiraţi fiind de extraordinara transformare din ultimul sfert de secol, nu trebuie să încetinim motoarele. România trebuie să continue să reformeze şi să performeze pentru a realiza făgăduinţa unei vieţi mai bune şi mai prospere pentru toţi cetăţenii săi.