În anul 1998 m-am mutat pentru prima oară în România. Pe atunci aceasta era complet diferită. Chioșcurile cu CD-uri, haine, covrigi și dispozitive electronice ieftine împânzeau trotuarele străzii ce făcea legătura între cartierul meu și părți ceva mai centrale ale orașului Iași, situat în nord-estul ţării.
Un sentiment de apăsare mocnea în aer. Orașul era gri. Căderea regimului comunist lăsase în urmă foarte multe persoane luptându-se pentru o viață mai bună într-un sistem nou, care tindea către statul de drept, democrație și o economie de piață liberă.
În calitate de elev în vârstă de 15 ani la vremea aceea, treceam frecvent granița dintre Moldova și România doar cu carnetul de note. Acesta avea lipită poza mea color și conținea notele mele scrise de mână. O dată, unul dintre polițiștii de frontieră m-a întrebat dacă sunt un elev conștiincios. Modestia nu era o opțiune dacă doreai să treci granița, sau cel puțin așa mi se părea mie la acel moment. Ca urmare, după ce acesta s-a uitat rapid la notele trecute în carnet, a zâmbit și mi-a urat să am parte de o călătorie plăcută.
M-am mutat înapoi în România la data de 1 februarie a acestui an. De data aceasta, la vârsta de 33 de ani și în calitate de angajat al Băncii Mondiale. Au trecut 18 ani de când am putut spune că România este casa mea.
București este acum capitala unui Stat Membru al Uniunii Europene (UE) și a unei țări cu o activitate economică înfloritoare. Cel mai recent raport privind Perspectivele Economice Globale al Băncii Mondiale estimează faptul că România va avea în anul 2016 o creștere economică de 3,9%, înregistrând astfel una dintre cele mai mari creșteri la nivelul UE.
Între timp, în orașul Iași, o serie de corporații multinaționale au deschis unități de cercetare și dezvoltare, și centre de servicii online pentru clienți, valorificând cunoștințele românilor în materie de limbi străine și abilitățile tehnologice excelente.
Astăzi un carnet de note nu mai reprezintă un document de călătorie fără viză pentru a putea intra în România. Acum este necesar un pașaport biometric.
Succesul României din ultimele câteva decenii este povestea unui progres nefinalizat și este, totodată, o poveste continuă despre reforme.
Deci ce anume face Banca Mondială pentru a ajuta România să se aproprie de nivelul vecinilor săi din UE și să atingă un nivel de prosperitate mai mare pentru toți românii?
În primul rând, Banca Mondială oferă un suport continuu îmbunătățirilor aduse administrației publice la nivel național și furnizează asistență în ceea ce privește reformele structurale necesare pentru a debloca integral potențialul de creștere al țării.
Banca a intensificat asistența tehnică acordată României în ultimii 5 ani în anumite domenii vitale precum incluziune socială și reducerea sărăciei, administrație publică, dezvoltare regională, educație, competitivitate, mediu, transport și alte domenii cheie.
În al doilea rând, Banca Mondială sprijină în mod activ împrumuturile pentru investiții. Proiectul privind Învățământul Secundar din România este un exemplu în acest sens. Peste 250 de milioane de EURO vor fi alocați în cadrul proiectului în următorii 7 ani pentru a sprijini obținerea unor rezultate educaționale mai bune și pentru a crește nivelul de competențe al tinerilor români, competențe necesare pentru ca aceștia să intre pregătiți pe piața muncii. Sprijinul financiar al Băncii este totodată acordat și pentru a moderniza sistemele de sănătate, administrare fiscală și asistență socială din România.
În al treilea rând, Banca Mondială întreprinde activități pentru a asigura faptul că traiectoria de dezvoltare a României nu lasă pe nimeni în urmă. Acest aspect este critic pentru eforturile de eradicare a sărăciei. Sărăcia relativă din zonele rurale ale României este în continuare de trei ori mai mare decât în orașe, iar aspectele de incluziune ocupă în continuare un loc important pe ordinea de zi. În cadrul unui raport recent al Băncii Mondiale ce prezintă provocările cu care se confruntă populația romă în diferite țări europene, inclusiv România, importanța egalității de șanse ca și măsură a unor politici economice bune reprezintă o temă centrală.
Așadar, uitându-mă la România ultimilor 18 ani, pot afirma faptul că progresul resimțit personal îmi inspiră certitudinea unor reușite și mai mari în următorii ani.
Și mă bucur nespus să pot numi din nou România casa mea.
Join the Conversation