5 lucruri pe care (probabil) nu le știați despre “regiunile mai puțin dezvoltate” din UE

|

This page in:

Photo: Ashna Mathema

Creșterea economică nu este răspândită uniform la nivelul țărilor: anumite regiuni prosperă, în timp ce altele rămân în urmă. Acest fenomen se manifestă în Uniunea Europeană (UE) la fel ca și în majoritatea celorlalte zone ale lumii, în ciuda eforturilor considerabile de susținere a convergenței în UE. Regiunile cele mai dezvoltate din Europa au, în medie, un PIB de 2,3 ori mai mare pe cap de locuitor decât echivalentele lor mai sărace. Această situație este întâlnită și în interiorul aceleiași țări. În România, de exemplu, regiunea București-Ilfov depășește orașe ca Madrid, Berlin sau Budapesta din punct de vedere al PIB-ului pe cap de locuitor, însă în aceeași țară există, de asemenea, 5 regiuni care se clasifică printre cele mai sărace la nivelul întregii Uniuni Europene.


Figura 1: Clasificarea regiunilor mai puțin dezvoltate – Comisia Europeană (2017)
 

Politica de Dezvoltare Regională reprezintă principala politică a UE în domeniul planificării investițiilor. Politicile prioritare ale Comisiei Europene sunt legate intrinsec de reducerea decalajelor de dezvoltare și de reducerea diferențelor dintre statele sale membre – inclusiv la nivel sub-național. Astfel, pe măsură ce UE se îndreaptă înspre următoarea etapă de programare din perspectiva Politicii de coeziune din anul 2020, acesta este momentul în care trebuie consolidată punerea în aplicare a Politicii sale de Dezvoltare Regională.
 
La începutul lunii în curs, a avut loc o întâlnire la nivel înalt în Bruxelles între Comisia Europeană și Banca Mondială. Unul dintre subiectele esențiale discutate în cadrul acesteia a fost cel al regiunilor mai puțin dezvoltate din UE – o temă care prezintă interes pentru ambele instituții. Un raport al Băncii Mondiale care urmează să fie publicat, intitulat Regândirea regiunilor mai puțin dezvoltate din UE (Rethinking Lagging Regions in the EU) (2018) va contribui la acest subiect important de discuție prin analiza factorilor ce stimulează creștere economică sau adâncesc inegalitățile în numeroase regiuni ale Uniunii Europene.
 
Prin urmare, care sunt concluziile esențiale ce pot fi extrase din acest raport recent?
 
Iată 5 lucruri pe care (probabil) nu le știați cu privire la fenomenul „regiunilor mai puțin dezvoltate” din UE.


1. Anumite regiuni mai puțin dezvoltate sunt mai dinamice decât altele
 
Dinamica la nivelul regiunilor mai puțin dezvoltate variază semnificativ, în special din punct de vedere al aspectului convergenței. Așa cum se poate observa în Figura 1, UE diferențiază două tipuri de regiuni mai puțin dezvoltate: regiunile care sunt sărace (regiuni cu „venituri mici”); și cele care nu reușesc să se dezvolte (regiunile cu „creștere lentă”).
 
În perioada 2005 - 2015, regiunile cu „creștere lentă” (secțiunea inferioară a Figurii 2) a experimentat creștere zero în PIB pe cap de locuitor – față de media UE de 2,1 la sută pe an. Într-o discrepanță vizibilă, regiunile cu „venituri mici” au crescut cu 4,6 la sută pe an (secțiunea superioară a Figurii 2). Astfel, regiunile cu „venituri mici” s-au încadrat pe traiectoria către convergență, în timp ce regiunile cu „creștere lentă” se îndreaptă în direcția opusă.

 
Figura 2: Nivelul actual al veniturilor și ritmul de creștere în ultimul deceniu – Banca Mondială (în curs de publicare) 
 

2. Rezultatele sociale sunt deosebit de modeste în regiunile mai puțin dezvoltate… dar și în cele bogate
 
În ciuda faptului că rezultatele economice sunt folosite pentru a ilustra ceea ce contează cu adevărat în experiențele parcurse de comunități și gospodării, rezultatele sociale (sănătate, educație, accesul la informații și vocea, printre altele) reprezintă obiective esențiale de convergență din perspectiva UE. Din acest punct de vedere, regiunile mai puțin dezvoltate au rămas cu mult în urmă. În timp ce regiunile cu „venituri mici” au cele mai reduse rezultate sociale din Europa, și regiunile cu „creștere lentă” experimentează rezultate sociale mult în urma nivelurilor veniturilor acestora. Acest fenomen poate fi observat și în cele mai bogate regiuni ale Europei, unde sărăcia și inegalitatea sunt în creștere.


3. Declinul demografic reprezintă o caracteristică definitorie a regiunilor mai puțin dezvoltate
 
În condițiile în care Uniunea Europeană în ansamblu se confruntă cu probleme demografice, ce continuă să restrângă creșterea economică, situația este cu atât mai stringentă în regiunile mai puțin dezvoltate. Figura 3 arată că, în regiunile mai puțin dezvoltate, atât indicii de fertilitate, cât și cei ai migrației nete sunt mult în urma mediei UE.
 
Probabil cel mai șocant aspect în această figură constă din faptul că numai 2 dintre cele 45 de regiuni mai puțin dezvoltate au rate ale fertilității mai mari decât media UE! În realitate, ratele fertilității sunt cu aproximativ 10 la sută mai mici decât media UE în regiunile cu „venituri mici” și cu aproape 20 la sută mai mici în regiunile cu „creștere lentă”.
 
În regiunile cu „creștere lentă”, impactul este amplificat și de ratele extrem de mari ale emigrației.
 


4. Regiunile mai puțin dezvoltate sunt periferice, dar nu neapărat slab populate
 
Potențialul de creștere al unei anumite regiuni depinde într-o mare măsură de locul în care aceasta este amplasată și de densitatea populației care trăiește acolo. Situarea periferică (și anume, proximitatea scăzută, măsurată prin accesul la piață, aceasta reprezentând distanța ponderată a populației dintr-o regiune față de toate celelalte regiuni) constituie o caracteristică definitorie a regiunilor mai puțin dezvoltate. În timp ce unele regiuni sunt concomitent și periferice și slab populate (în special în regiunile cu „creștere lentă”), un număr semnificativ de regiuni mai puțin dezvoltate sunt periferice, dar cu o densitate a populației mai mare decât media europeană, ceea ce demonstrează potențial de aglomerare. Această aglomerare ar putea fi avantajoasă pentru regiunile în cauză, prin crearea de economii de scară, în ceea ce privește transportul și apropierea factorilor de producție de efectele rețelei.
 


5. Locurile de muncă în regiunile mai puțin dezvoltate sunt concentrate în sectorul necomercial, cu valoare adăugată redusă
Regiunile mai mult sau mai puțin dezvoltate diferă semnificativ, din punct de vedere al structurii ocupării forței de muncă, după cum se arată în Figura 5. Atât regiunile cu „venituri mici”, cât și cele cu „creștere lentă” au cote semnificativ mai ridicate de ocupare a forței de muncă în agricultură (cu productivitate scăzută) față de regiunile mai dezvoltate. De asemenea, acestea au o pondere semnificativ mai redusă a activităților care au tendința să aibe o creștere ridicată a productivității, în special în domenii industriale și servicii avansate.

Figura 3: Structura ocupării forței de muncă după tipul regiunii– Eurostat (2015)
 

În concluzie, ce se va întâmpla în continuare?
 
Ținând cont de aceste caracteristici, cum ar putea UE canaliza cel mai eficient bugetul de €50 miliarde alocat anual pentru susținerea Politicii de Coeziune? Care sunt politicile pe care ar trebui pus accentul? Care sunt cele mai adecvate mecanisme de implementare?  Își ating condițiile impuse scopul?  Transferurile pe bază de performanță ar obține rezultate mai bune?
 
Acestea, dar și alte întrebări incomode, au fost adresate de Comisia Europeană. Banca Mondială s-a angajat să împărtășească din experiența cumulată din alte regiuni, în vederea punerii în practică a politicilor regionale de dezvoltare și este interesată să colaboreze cu Comisia Europeană pe măsură ce aceasta trece la planificarea următoarei etape de programare a politicii de coeziune.
 
Pentru mai multe informații:
Blog: Poland's regions: from lagging to catching up (Regiunile din Polonia: de la dezvoltare insuficientă la recuperarea decalajelor)
Blog: Economic growth in Europe: Leaving no region behind (Creștere economică în Europa: nicio regiune nu trebuie să fie lăsată în urmă)
Comunicat de presă: Poland’s Lagging Regions Can Catch Up, Says World Bank (Regiunile slab dezvoltate din Polonia pot recupera decalajul, afirmă Banca Mondială)
Publicație: Poland’s Catching up regions (Regiunile din Polinia care recuperează decalajul în dezvoltare)
Publicație (UE): Economic Challenges of Lagging Regions (Provocări economice cu care se confruntă regiunile mai puțin dezvoltate)

Authors

Thomas Farole

Thomas Farole, Lead Economist, World Bank Group

Soraya Goga

Lead Urban Specialist, Social, Urban, Rural, and Resilience Global Practice

Join the Conversation