De ce are România nevoie de o viziune națională

Am privilegiul de a locui și de a lucra în România, țară în care mă aflu de aproximativ un an.  Iubesc această țară și în special orașul meu adoptiv București, un oraș minunat din multe puncte de vedere.
 
Însă știu că situația nu a fost întotdeauna la fel.  Prima mea vizită în România a avut loc în urmă cu aproximativ 20 de ani, atunci când am petrecut 6 săptămâni colaborând cu Fondul Proprietății de Stat (FPS), în vederea restructurării și transformării fabricilor vechi din perioada comunistă.
 
România din acea vreme era sumbră, monotonă și monocromatică. Era plină de oameni cu fețe dure, istovite de anii dictaturii ce au avut un final brusc și sângeros, ceea ce a făcut ca românii să intre într-o lume haotică unde nimic nu mai părea sigur.  Am călătorit peste tot și am auzit aceleași povești despre lipsuri, ierni reci fără căldură, o economie închisă în cadrul căreia nici măcar știrile din afară nu puteau pătrunde. Un loc unde cooperarea era imposibilă și nimeni nu avea încredere în nimeni.
 
Am revenit în România în 2013 și am găsit o altă țară, una plină de viață și de culoare. Fețe fericite și zâmbitoare peste tot. Având o creștere de 5,2% în prima jumătate a anului 2016, România este țara cu cel mai rapid ritm de creştere economică la nivel european, cu oameni tineri și talentați.  Barurile, restaurantele și cluburile sunt pline. Viața de noapte este înfloritoare, iar viața culturală este și mai vibrantă.
 
Ce a făcut diferența? 
 
După căderea comunismului, România a avut o viziune unică, o misiune unică.  Obiectivul fiecărui partid politic a fost acela ca România să devină membră a Uniunii Europene. Atunci când România a depus cererea de aderare la UE, în anul 1995, aceasta a fost acompaniată de faimoasa Declarație de la Snagov, semnată de către toate cele 14 partide politice majore, care își declarau sprijinul pentru parcursul european al ţării. Având fiecare cetățean orientat către același ţel, timp de peste un deceniu, România a reușit să își atingă obiectivele - calitatea de membru NATO și UE, crearea unei societăți democratice și a unei economii de piață liberă cu creștere rapidă. Obiective ce păreau imposibil de atins cu câțiva ani în urmă.
 
Viziunea națională și puterea de a alinia toate forţele politice, economice și sociale au reprezentat elementele principale. Și acest lucru este ceea ce lipsește în momentul de față în România. 
   
În cadrul unei conferințe recente cu privire la managementul strategic, am solicitat publicului să își imagineze o Românie prosperă, încrezătoare și unită; o Românie fără corupție; o Românie unde fiecare copil, indiferent de etnie, gen sau clasă, are acces la o educație excelentă; o Românie care furnizează servicii medicale la nivel înalt tuturor cetățenilor, având grijă de bolnavi atunci când este necesar și oferind asistență persoanelor vârstnice prin intermediul pensiilor generoase.  O Românie care este lider în rândul națiunilor europene și un model pozitiv pe care țările la nivel global doresc să îl reproducă.  Cred cu tărie că acest viitor este posibil.  Însă acesta nu va avea loc fără dezvoltarea unei viziuni naționale. 
 
România se dezvoltă, face progrese și recuperează decalajul comparativ cu celelalte țări din Europa.  Orașul București a depășit deja nivelul veniturilor medii ale UE. Având o rată anuală de creștere de 8,75 procente în perioada 2000-2013, orașul București este mai bogat decât Roma, Madrid, Atena, Berlin și Lisabona, în ceea ce privește PIB-ul (la paritatea puterii de cumpărare) per cap de locuitor. Însă pe măsură ce ne mişcăm înainte, unele persoane rămân în urmă.  România are internetul cu cea mai mare viteză la nivel european, însă anumite zone rurale și sate nu sunt conectate la internet și electricitate.  Dezvoltarea este sporadică și ocazională. Săpăm într-o zi pentru a instala fibra optică și apoi revenim și săpăm din nou săptămâna viitoare pentru a instala țevile de canalizare. Impresia este aceea că săpăm mereu aceleași drumuri și introducem elemente noi, deși nu avem capacitatea de a construi drumurile necesare pentru a ne conecta cu restul Europei.
 
În mod similar, în sectorul guvernanței am creat instituții noi, precum Direcția Națională Anticorupție (DNA) sau Agenția Națională pentru Integritate (ANI), însă continuăm să le supunem presiunilor politicienilor care trebuie să răspundă în fața justiției.  Pentru a evita această situație avem nevoie de o viziune națională sistematică și detaliată, sprijinită de către clasa politică, cât și de disciplina necesară pentru a o implementa.
 
Viziunea trebuie să fie dezvoltată în mod incluziv, prin consultări ample, iar noi trebuie să corelăm respectiva viziune cu un buget și un plan de implementare care să poată transforma ideile în realitate. Pornim de la o gândire strategică pe termen lung, analizăm orizontul pentru a determina provocările și oportunitățile, fiind proactivi și abordând aspectele care știm că vor apărea în viitor, decât să așteptăm ca acestea să ne lovească. Aspecte precum îmbătrânirea activă, schimbările climatice, tehnologia, logistica și strategiile comerciale.  Următorul pas este acela de a trece de la viziune la strategii și programe realiste, cu termene precise, corelate cu un buget și orientate către rezultate.
 
Finalmente, interesul ar trebui să fie orientat către introducerea unei metodologii robuste pentru monitorizarea și evaluarea progresului, măsurarea impactului și realizarea schimbărilor și ajustărilor, acolo unde este cazul.
 
Pentru a putea atinge această viziune pentru România, la începutul acestui an am încheiat parteneriate cu Cancelaria Primului Ministru. Am descoperit că există destule strategii în România, nu mai puțin de 365 de strategii - o strategie pentru fiecare zi din an. În această junglă a strategiilor doar cei puternici pot supraviețui. Majoritatea strategiilor din România dispar înainte de a fi implementate. 
 
De ce se întâmplă acest lucru?
 
Multe dintre strategii nu sunt realiste. Există o dorință vagă de a realiza un anumit lucru însă nu există un termen.  De exemplu, 27 dintre cele 31 de strategii ale Ministerului Transporturilor sunt nedatate sau expirate.
 
Două treimi dintre strategiile dezvoltate în România nu prevăd un buget, mai puțin de o treime sunt corelate cu Documentul Strategiei Instituționale, care stabilește strategia pentru acest sector, și mai mult de o treime sunt rezultatul unor condiționalități ex-ante ale Uniunii Europene, şi nu al priorităților naționale..
 
Acesta este punctul de plecare pentru România. În parteneriat cu România încercăm să realizăm strategii în proporţie de 100 procente informate de o viziune națională, corelate cu bugetul și documentele de strategie instituțională. În parteneriat cu Guvernul României, Banca Mondială poate contribui la consolidarea capacităţilor naţionale de a crea şi a implementa o viziune strategică, precum şi toate elementele ciclului de management strategic ilustrate mai sus. Însă, felul în care acest potenţial tehnic urmează a fi utilizat de o manieră determinantă pentru viitorul naţiunii, va necesita ca toţii românii să se ralieze în jurul unui consens naţional. Acest demers va necesita de asemenea un leadership politic care are voinţa de a colabora cu toate partidele din Parlament pentru a transforma planurile în realitate.
  

Link-uri utile​:
Banca Mondială, Practica Globală pentru Guvernanţă
Cancelaria Prim-Ministrului României
Rapoarte privind analizele funcţionale
Blog: The Prime Minister’s Delivery Unit in Romania is saving taxpayers their time​