Promovarea competiție în piețe și dezvoltarea capitalului uman – factori cheie pentru dezvoltarea României

|

This page in:

În ciuda succeselor semnificative înregistrate de România după aderarea la Uniunea Europeană, progresul legat îmbunătățirea nivelului de trai este încă fragil pentru multe categorii de populație. Perturbările cauzate de actuala pandemie COVID-19 conduc la slăbirea bazei productive a economiei și la creșterea diferenței și așa mare între grupuri sociale și zone ale țării.

În ultimele două decenii România a făcut față cu succes multor provocări economice, reușind să crească produsul intern brut pe cap de locuitor de la 26 % din media UE în 2000, la aproape 70% astăzi. Însă, de aceste câștiguri economice nu au beneficiat toți cetățenii – cel mai puțin mai ales cei care locuiesc în zonele rurale.

Ce ar putea, atunci, să dinamizeze creșterea economică a României și să conducă țara către progres, într-o manieră atât sustenabilă, cât și inclusivă? În februarie, chiar înainte de izbucnirea pandemiei de COVID-19, în studiul Băncii Mondiale - Memorandumul economic de țară: „Piețe și oameni” – arătam că răspunsul constă în două elemente: concurența (piețele) și capitalul uman (oamenii).

Răspunsul rămâne valabil și astăzi: doar o economie competitivă și o atenție corespunzătoare asupra capitalului uman pot ajuta România să-și revină rapid din actuala criză, cu o bază productivă mai solidă și o societate mai inclusivă.

Concurența este un motor esențial al succesului economiei României, ce trebuie alimentat chiar și în condițiile cauzate de dificultățile actuale.

Ultimele două decenii i-au învățat pe români că deschiderea către alte piețe și concurența liberă în mediul privat înseamnă locuri de muncă mai bune, mai multe oportunități și venituri mai mari.

Unele firme din România au avut succes, atât pe plan intern, cât și internațional, în timp ce altele au rămas în urmă, fiind mai puțin productive și incapabile să creeze noi locuri de muncă. Astfel, între anii 2011 și 2017, decalajul de productivitate dintre companiile cele mai performante și restul companiilor s-a mărit.

Studiul arată că firmele cele mai productive sunt în medie mai mari, folosesc intensiv capitalul și plătesc salarii mai mari. De asemenea, firmele de vârf pot impune adaosuri mai mari pe produse – fapt pozitiv, dacă prețul mai mare reflectă produse cu o calitate mai bună, însă, în majoritatea cazurilor, acest preț reflectă concurența limitată din piață.

În general, firmele producătoare de bunuri au avut mai mult succes decât firmele care prestează servicii.

Companiile românești din zona manufacturieră au fost expuse de mai mult timp concurenței la nivel intern și internațional. Aceast lucru le-a permis să devină mai eficiente și să realizeze produse de o calitate superioară.

Același lucru nu se poate spune, însă, despre servicii, în general, unde forța pieței este afectată de implicarea statului și de reglementări anticoncurențiale.

Întreprinderile cu capital de stat (ÎS) - deținute atât de administrația centrală, cât și de autoritățile locale - sunt prezente în multe sectoare economice și nu se supun totdeauna unor reguli de guvernanță corporativă clare. Acest lucru le permite uneori să obțină avantaje prin poziția dominantă sau de monopol în sectoarele respective. Întreprinderile de stat, de multe ori, generează și riscuri fiscale, deoarece acestea nu doar că primesc frecvent ajutoare de stat, dar de multe ori statul acoperă pierderile acestora.

Poate și mai important pentru perspectiva de creștere ale României este faptul că  ÎS nu concurează pe picior de egalitate cu firmele din sectorul privat, atrăgând mână de lucru, capital și clienți de la concurența mai productivă și ducând, în final, la furnizarea unor servicii de o calitate mai scăzută.

În multe sectoare unde întreprinderile de stat nu sunt prezente, reglementări anticoncurențiale previn apariția liderilor de piată și duc la costuri mai mari și rezultate mai proaste pentru cetățeni și întreprinderi. Acesta este cazul profesiilor reglementate și al transportului rutier de mărfuri, de exemplu, unde reguli specifice sectorului limitează accesul și funcționarea pieței.

În general, deoarece serviciile constituie mai bine de două treimi din economie, iar persoanele fizice și cele juridice le folosesc zilnic, o mai mare concurență în acest sector ar trebui să conducă la o calitate mai bună și costuri mai mici, cu un impact pozitiv asupra vieții și asupra creșterii produsului intern brut.

Cel de-al doilea motor al creșterii economice a României și, poate mai important, îl reprezintă oamenii.

La baza tuturor politicilor publice menite să crească competitivitatea în România stau investițiile în capitalul uman, în tinerii care vor intra pe piața forței de muncă, dar și în resursele de angajați adulți ale căror competențe trebuie actualizate. România ar trebui să capitalizeze resursele sale umane, în vederea adaptării competențelor cetățenilor săi la nevoile economiei moderne.

Potrivit Indexului Capitalului Uman (Human Capital Index - HCI) al Băncii Mondiale, un copil născut astăzi în România va atinge doar 60 % din potențialul său productiv ca adult, în comparație cu 100%, dacă acea persoană ar beneficia integral de servicii de învățământ și sănătate de calitate înaltă.

Schoolkids and their teacher in the classroom, Romania

Disparitățile în rezultate în educației rămân relevante între cât și în interiorul regiunilor din România. Blocajul actual cauzat de pandemia COVID-19 a sos în evidență și mai mult inegalitatea oportunităților în educație între bogați și săraci și între zonele urbane și rurale.

Cu siguranță au loc și schimbări pozitive, însă discrepanțele din învățământul primar și cel secundar persistă. Sunt dovezi care indică această realitate atunci când vorbim despre diferențele dintre zonele urbane și cele rurale, de cele dintre regiuni și dintre grupurile sociale.

În acest context, care sunt măsurile ce pot să conducă spre reformă?

  • O schimbare de paradigmă presupune o serie de reforme în învățământul primar și secundar, pentru asigurarea alfabetizării, întărirea abilităților socio-emoționale și a altor competențe fundamentale de bază, iar acest lucru se poate realiza prin responsabilizarea decidenților în domeniul învățământului, în special la nivelul școlilor.  
  • Urmărirea progresului programelor de învățare prin măsurarea sistematică a impactului, conceperea și implementarea unei abordări mai flexibile privind dezvoltarea și evaluarea profesorilor și modernizarea meseriei de profesor - prin folosirea practicilor inovatoare de recrutare, motivare și dezvoltare a acestora, inclusiv recunoașterea lor drept specialiști valoroși - toate vor contribui la această schimbare.
  • În final, posibilitatea ca unitățile de învățământ să își aducă propriile îmbunătățiri adaptate nevoilor lor și acordarea de sprijin constant directorilor și profesorilor în vederea pregătirii corpul didactic în metodologii care să implice în mod semnificativ elevii - toate aceasta ar putea duce la îmbunătățirea sistemului de învățământ din România.

Creșterea concurenței în economie și consolidarea capitalului uman pot contribui mult la capacitatea României de a-și reduce decalajele existente în procesul de dezvoltare și pot asigura un nivel de trai mai bun pentru români.

Authors

Join the Conversation