În condiţiile în care noul guvern de la Bucureşti începe să-şi pună în aplicare programul şi caută factori de creştere economică puternici, sustenabili şi echitabili, consider că unul dintre primele domenii asupra cărora autorităţile trebuie să se concentreze îl constituie continuarea reformei şi modernizarea marilor întreprinderi de stat din România (IS).
Cu aproximativ 1200 IS-uri în România, dintre care pentru aproximativ 300 guvernul deţine pachetul majoritar, sectorul IS rămâne amplu - este cel mai mare din Europa din punctul de vedere al numărului societăţilor - dar ineficient din punct de vedere economic, iar unele societăţi generează pierderi mari.
Prin intermediul îmbunătăţirilor la nivelul guvernanţei corporative, precum şi prin privatizări şi vânzarea pachetelor minoritare, România a sporit cu succes performanţa unora dintre IS-uri, în special în sectorul energetic, cum ar fi cazul unor societăţi ca Transgaz, Hidroelectrica, Transelectrica, Romgaz şi Electrica. Cu toate acestea, rămâne totuşi o agendă a restructurării nefinalizată, în special în sectorul transporturilor, pentru care sunt necesare o viziune şi o „foaie de parcurs“ credibile, de natură să îmbunătăţească performanţa.
În condiţiile în care trebuie continuate progresiv şi implementate pentru multe IS-uri dezinvestirea, privatizările, emisiunile de acţiuni şi vânzarea de acţiuni, pentru altele guvernul va dori să-şi păstreze o anumită formă de control. Cu toate acestea, nu există niciun motiv pentru care profitabilitatea scăzută sau performanța scăzută a acestor societăţi ar trebui tolerate şi nu există nicio scuză pentru aceste IS-uri să continue să sufere de pe urma unor structuri de guvernanță inadecvate.
Guvernele care s-au succedat în ultimii cinci ani s-au concentrat pe structura de guvernanță corporativă a societăţilor româneşti aflate în proprietatea statului. Au fost instituite un cadru legal şi anumite procese de sprijin pentru a facilita recrutarea de personal pentru consiliile IS-urilor şi pentru structurile de conducere ale acestora, care să nu fie alese pe criterii politice, ci pe capacitatea de leadership, precum şi pe criterii tehnice şi cunoştinţe avansate în domeniul administrării afacerilor.
Autorităţile române au înregistrat progrese importante în acest sens. O Ordonanță de Urgență (cunoscută şi ca OUG 109) a fost emisă în 2011 şi în cele din urmă a fost transformată în Legea (nr. 111) privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor, în mai 2016. Noua lege oferă o abordare consecventă a procesului de selecţie, promovare şi retribuire a directorilor IS-urilor, introducând stimulentele pentru performanță. De asemenea, prin respectiva lege se instituie şi un sistem de performanţă astfel încât guvernul să poată să stabilească dacă se realizează vreun profit şi cât de rapid. Procesul de implementare a noului cadru de guvernanţă corporativă nu trebuie stopat şi nici inversat.
Accentul pus pe depolitizarea şi pe profesionalizarea consiliilor de administraţie ale IS-urilor aflate în subordinea ministerelor de linie a generat anumite rezultate. În perioada 2014-2016, numărul întreprinderilor care şi-au profesionalizat consiliul de administraţie a depăşit 25%, iar acest proces a început şi pentru multe alte societăţi.
Reforma guvernanței IS-urilor din România constituie un pas important pentru îmbunătăţirea performanțelor generale ale IS-urilor. Aceste reforme ar trebui să continue în ritmul actual, punându-se în aplicare legislaţia din domeniu şi monitorizându-se rezultatele. Consolidarea capacităţii Ministerului Finanţelor Publice şi a ministerelor de linie care supervizează agenda de reformă a IS-urilor ar trebui să fie prioritizată pe agenda de lucru.
Experienţa acumulată la nivel european şi internaţional demonstrează că performanţa IS-urilor se îmbunătăţeşte vizibil în situaţiile în care se aderă strict la regulile privitoare la guvernanța corporativă, concentrându-se activitatea pe performanță mai degrabă decât pe clientelism, precum şi pe concurenţă, ca factori de susţinere a succesului. Germania, Franţa, Austria, Suedia sunt doar câteva exemple de ţări ale Uniunii Europene care au reuşit să-şi gestioneze cu succes sectorul IS-urilor.
Accelerarea procesului de convergență cu UE necesită o atenţie sporită faţă de agenda reformelor structurale, inclusiv în sectorul IS. O performanță mai bună a IS-urilor din România va spori potenţialul de creştere economică al acestei ţări pe termen lung, va crea locuri de muncă mai bune şi va avea efecte de multiplicare pozitive asupra dezvoltării locale şi regionale, în plus faţă de veniturile mai mari la buget.
Similar cu orice alt actor de pe piaţă care este în competiţie pentru succes, IS-urile din România trebuie să-şi schimbe direcţia de acţiune, concentrându-şi procesul decizional pe responsabilitate şi pe performanță. Decidenţii politici din România ar trebui să joace un rol definitoriu de leadership atunci când se elaborează viziunea de restructurare şi succesul pe termen lung al IS-urilor, care să includă mecanisme adecvate de monitorizare şi decizii de politici corecte luate în vederea susţinerii activităţilor. În cele din urmă, publicul trebuie şi el să joace un rol central solicitând ca resursele publice să fie cheltuite într-o manieră care să permită obţinerea unor rezultate socioeconomice mai bune pentru toţi cetăţenii României, mai degrabă decât să fie canalizate pentru abordarea unor datorii pe termen lung ale unor participanţi la piaţă neperformanţi.
Sunt în aşteptarea implementării continue şi accelerării acestei agende de creştere, care a fost dezvoltată în ultimii ani de guverne succesive ale României.
Cu aproximativ 1200 IS-uri în România, dintre care pentru aproximativ 300 guvernul deţine pachetul majoritar, sectorul IS rămâne amplu - este cel mai mare din Europa din punctul de vedere al numărului societăţilor - dar ineficient din punct de vedere economic, iar unele societăţi generează pierderi mari.
Prin intermediul îmbunătăţirilor la nivelul guvernanţei corporative, precum şi prin privatizări şi vânzarea pachetelor minoritare, România a sporit cu succes performanţa unora dintre IS-uri, în special în sectorul energetic, cum ar fi cazul unor societăţi ca Transgaz, Hidroelectrica, Transelectrica, Romgaz şi Electrica. Cu toate acestea, rămâne totuşi o agendă a restructurării nefinalizată, în special în sectorul transporturilor, pentru care sunt necesare o viziune şi o „foaie de parcurs“ credibile, de natură să îmbunătăţească performanţa.
În condiţiile în care trebuie continuate progresiv şi implementate pentru multe IS-uri dezinvestirea, privatizările, emisiunile de acţiuni şi vânzarea de acţiuni, pentru altele guvernul va dori să-şi păstreze o anumită formă de control. Cu toate acestea, nu există niciun motiv pentru care profitabilitatea scăzută sau performanța scăzută a acestor societăţi ar trebui tolerate şi nu există nicio scuză pentru aceste IS-uri să continue să sufere de pe urma unor structuri de guvernanță inadecvate.
Guvernele care s-au succedat în ultimii cinci ani s-au concentrat pe structura de guvernanță corporativă a societăţilor româneşti aflate în proprietatea statului. Au fost instituite un cadru legal şi anumite procese de sprijin pentru a facilita recrutarea de personal pentru consiliile IS-urilor şi pentru structurile de conducere ale acestora, care să nu fie alese pe criterii politice, ci pe capacitatea de leadership, precum şi pe criterii tehnice şi cunoştinţe avansate în domeniul administrării afacerilor.
Autorităţile române au înregistrat progrese importante în acest sens. O Ordonanță de Urgență (cunoscută şi ca OUG 109) a fost emisă în 2011 şi în cele din urmă a fost transformată în Legea (nr. 111) privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor, în mai 2016. Noua lege oferă o abordare consecventă a procesului de selecţie, promovare şi retribuire a directorilor IS-urilor, introducând stimulentele pentru performanță. De asemenea, prin respectiva lege se instituie şi un sistem de performanţă astfel încât guvernul să poată să stabilească dacă se realizează vreun profit şi cât de rapid. Procesul de implementare a noului cadru de guvernanţă corporativă nu trebuie stopat şi nici inversat.
Accentul pus pe depolitizarea şi pe profesionalizarea consiliilor de administraţie ale IS-urilor aflate în subordinea ministerelor de linie a generat anumite rezultate. În perioada 2014-2016, numărul întreprinderilor care şi-au profesionalizat consiliul de administraţie a depăşit 25%, iar acest proces a început şi pentru multe alte societăţi.
Reforma guvernanței IS-urilor din România constituie un pas important pentru îmbunătăţirea performanțelor generale ale IS-urilor. Aceste reforme ar trebui să continue în ritmul actual, punându-se în aplicare legislaţia din domeniu şi monitorizându-se rezultatele. Consolidarea capacităţii Ministerului Finanţelor Publice şi a ministerelor de linie care supervizează agenda de reformă a IS-urilor ar trebui să fie prioritizată pe agenda de lucru.
Experienţa acumulată la nivel european şi internaţional demonstrează că performanţa IS-urilor se îmbunătăţeşte vizibil în situaţiile în care se aderă strict la regulile privitoare la guvernanța corporativă, concentrându-se activitatea pe performanță mai degrabă decât pe clientelism, precum şi pe concurenţă, ca factori de susţinere a succesului. Germania, Franţa, Austria, Suedia sunt doar câteva exemple de ţări ale Uniunii Europene care au reuşit să-şi gestioneze cu succes sectorul IS-urilor.
Accelerarea procesului de convergență cu UE necesită o atenţie sporită faţă de agenda reformelor structurale, inclusiv în sectorul IS. O performanță mai bună a IS-urilor din România va spori potenţialul de creştere economică al acestei ţări pe termen lung, va crea locuri de muncă mai bune şi va avea efecte de multiplicare pozitive asupra dezvoltării locale şi regionale, în plus faţă de veniturile mai mari la buget.
Similar cu orice alt actor de pe piaţă care este în competiţie pentru succes, IS-urile din România trebuie să-şi schimbe direcţia de acţiune, concentrându-şi procesul decizional pe responsabilitate şi pe performanță. Decidenţii politici din România ar trebui să joace un rol definitoriu de leadership atunci când se elaborează viziunea de restructurare şi succesul pe termen lung al IS-urilor, care să includă mecanisme adecvate de monitorizare şi decizii de politici corecte luate în vederea susţinerii activităţilor. În cele din urmă, publicul trebuie şi el să joace un rol central solicitând ca resursele publice să fie cheltuite într-o manieră care să permită obţinerea unor rezultate socioeconomice mai bune pentru toţi cetăţenii României, mai degrabă decât să fie canalizate pentru abordarea unor datorii pe termen lung ale unor participanţi la piaţă neperformanţi.
Sunt în aşteptarea implementării continue şi accelerării acestei agende de creştere, care a fost dezvoltată în ultimii ani de guverne succesive ale României.
Join the Conversation