De ce este importantă pentru învăţare infrastructura educaţională

|

This page in:

O clasă în Godinești din județul Gorj, România. (Photo: Chiara Amato / World Bank)

Clădirile, sălile de clasă, laboratoarele şi dotările – într-un cuvânt, infrastructura educaţională - constituie elemente vitale ale mediilor de învăţare din şcoli şi universităţi. Rezultatele cercetărilor în domeniu sugerează că infrastructura de foarte bună calitate conduce la îmbunățățirea predării, a rezultatelor școlare ale elevilor şi reducerea abandonului şcolar, pe lângă alte beneficii.

De exemplu, un studiu recent realizat în Marea Britanie a arătat că elementele de mediu şi de proiectare ale infrastructurii şcolare împreună explică 16% din variația progresului școlar al elevilor din ciclul primar. Acest studiu evidenţiază faptul că proiectarea infrastructurii educaţionale influențează procesul de învăţare prin trei factori interdependenți : naturalețe (de ex. lumina, calitatea aerului), stimulare (de ex. complexitatea, culoarea) şi individualizare (de ex. flexibilitatea spaţiilor de învăţare).

Cu toate că decidenții din domeniul învăţământului îşi concentrează atenţia din ce în ce mai mult asupra calităţii educației şi a mediilor de învăţare din şcoli, multe ţări au o abordare fragmentară sau fără o viziune de ansamblu privind investiţiile în infrastructura educaţională. În România, de exemplu, deciziile privind infrastructura educaţională au fost luate de-a lungul timpului pe baza unui model necoordonat şi descentralizat, determinat de nevoi de moment şi fonduri limitate, și nu pe baza unei  abordări strategice.


O abordare ad hoc a investițiilor în infrastructură este problematică

Şcolile din zonele marginalizate din România au cele mai mari nevoi de investiţii din ţară, cu alte cuvinte elevii care învaţă în aceste şcoli sunt dublu dezavantajați. Aceşti elevi provin mai ales din familii cu venituri scăzute, din mediul rural, şi urmează şcoli slab dotate. De exemplu, 72% din liceele din mediul rural nu sunt dotate cu laboratoare de ştiinţe, iar aproape 40% din aceste licee au toalete în exterior. Cu toate acestea, chiar dacă unităţile de învăţământ din mediul urban sunt mai bine dotate decât cele din mediul rural, multe dintre școlile din mediul urban sunt supraaglomerate. Unul din patru elevi din mediul urban merge la o şcoală supraaglomerată, iar în multe dintre aceste școli se învaţă în mai multe schimburi. Clasele supraaglomerate, precum clasa din imaginea de mai jos, sunt sub nivelul optim pentru activităţile didactice.

O clasă din şcoala ‘Elena Văcărescu’ din Bucureşti. (Fotografie: Peter Barrett / Banca Mondială.)


O abordare diferită: Ce facem în România

În ultimul an, o echipă a Băncii Mondiale a colaborat cu guvernul României privind investiţiile în infrastructura educaţională, în cadrul unui Program de Asistenţă Tehnică (RAS) - cel de-al patrulea realizat în sectorul educaţional din România începând cu anul 2013.  Prin intermediul acestui instrument (RAS), Banca Mondială poate furniza servicii de asistenţă tehnică flexibile şi personalizate, analize şi sprijin în implementare beneficiarilor săi din ţările cu venituri medii şi mari.

Pe scurt, propunem un model holistic bazat pe dovezi pentru a fundamenta deciziile privind investiţiile în infrastructura educaţională din România. Începând cu martie 2016, au fost parcurse patru etape principale:
 
1. Colectarea şi analizarea datelor. Echipa noastră a colectat şi  analizat un volum de date vast şi divers privind sistemul educațional din România. Un asemenea efort amplu de colectare a datelor şi informaţiilor nu a mai fost realizat vreodată în România.  În afară de Sistemul de Management al Informaţiilor din Educaţie, multe alte surse secundare de informaţii au fost utilizate în realizarea analizei pe patru dimensiuni principale: (i) tendinţe demografice, (ii) nevoile unităților de educație și formare, (iii) alternative de transport, şi (iv) nevoile de competenţe pe piaţa muncii (consultaţi diagrama de mai jos).  

Au fost de asemenea colectate date din sursele primare, de exemplu date privind situaţia infrastructurii din grădiniţe, creşe şi universităţi, cererea de competenţe şi oferta de învățământ profesional şi superior. Banca Mondială a colectat informaţii despre calitatea mediului din mai multe săli de clasă din România, dovedind că nivelurile de CO2 din şcolile bucureştene erau de 2-5 ori mai mari peste nivelul acceptat pentru o bună calitate a aerului în unităţile de învăţământ. 



2. Identificarea provocărilor din educaţie. Analiza detaliată realizată a evidenţiat o serie de provocări ample şi acute care însă diferă, în funcţie de nivelulul de învăţământ şi zona geografică. De exemplu, localităţile din România care au mai mulţi elevi înscrişi în şcoli supraaglomerate prezintă rate mai mari de repetenție, adecvarea vârstei la nivelul clasei și de abandon, astfel sugerând că existența unor medii deficitare de învățare și a unei infrastructuri inadecvate influențează elevii în mod negativ. De exemplu, echipa proiectului a constatat că există o corelaţie pozitivă semnificativă statistic de 0.15 între adecvarea vârstei la nivelul clasei în învățământul liceal și supraaglomerare. 

De asemenea, echipa proiectului a realizat un amplu proces de  consultare în toate cele opt regiuni de dezvoltare ale României. Având în vedere că unităţile de învăţământ sunt strâns legate de viaţa comunităţilor locale, a fost esenţială implicarea directă a factorilor interesaţi.

3. Elaborarea unui set de criterii pentru prioritizarea investițiilor. Ca stat membru UE, România are acces la finanțare extrabugetară pentru infrastructura educaţională. România beneficiază de Fondul European pentru Dezvoltare Regională şi Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală. În total, România are la dispoziţie aproximativ €850 milioane (puţin peste 1 miliard de dolari) pentru a investi în infrastructura şcolară până în 2023.  Aceste fonduri constituie o oportunitate incredibilă de soluționare a decalajelor mari privind infrastructura educaţionale între cele peste 19.000 de unităţi de învăţământ în care sunt înscriși peste 3,4 milioane de elevi. 

Pentru a evalua şi  prioritiza propunerile de finanţare a infrastructurii ce vor fi depuse de administrațiile publice locale, autorităţile române au nevoie de criterii clare pentru fiecare nivel de învăţământ. Banca Mondială a elaborat şi a propus astfel de criterii pe baza celor patru dimensiuni analitice prezentate mai sus. Prin aplicarea unui set de criterii transparent, holistic, stabilit pe baza unor date concrete, autorităţile din România se vor asigura că propunerile selectate vor conduce la un echilibru optim între eficienţă, echitate şi nevoi specifice fiecărui sector. 

4. Monitorizarea implementării noului model. Etapa finală este aceea a monitorizării modului de aplicare în practică a criteriilor respective, precum şi alocarea finanţării pentru investiţiile în infrastructură. În momentul de față, pentru a veni în sprijinul acestui demers, echipa Băncii Mondiale dezvoltă un sistem informațional geografic (SIG). 

Experiența României este relevantă

La nivel mondial, în condiţiile în care decidenții din domeniul educației continuă să mute accentul de pe acces spre calitate, experienţa României evidenţiază faptul că datele şi un model comprehensiv pot contribui la promovarea unor medii de învăţare eficiente. În contextul unor resurse limitate, cerinţe divergente şi condiții inițiale inegale, o asemenea abordare holistică şi întemeiată pe date este esenţială pentru atingerea obiectivul final: îmbunătăţirea calităţii educaţiei pentru toţi elevii.

Aflați mai multe despre World Bank Group Education pe site-ul nostru și pe Twitter.

Consultați prezentarea generală a Băncii Mondiale privind Sistemul de Informare Privind Managementul Educației.
Topics

Authors

Janssen Teixeira

Janssen Teixeira, Senior Education Specialist, World Bank Group

Jeremie Amoroso

Jeremie Amoroso, Education Consultant, World Bank Group

James Gresham

James Gresham, Education Consultant, World Bank Group

Join the Conversation