Cum transformă românii moștenirea ascunsă a riscului seismic într-o oportunitate de reziliență în caz de catastrofe

|

This page in:

Arhivele de Stat ce au fost deschise în 1989 dezvăluie modul în care deciziile luate de guvern în 1977 au lăsat moștenire în București un număr de clădiri vulnerabile, care contribuie la creșterea riscului de catastrofă în cazul unui cutremur. Din fericire, românii lucrează din greu pentru a atrage atenția asupra acestui pericol, a consolida clădirile și a crește reziliența unor comunități înfloritoare și mai sigure.

Probabil una dintre cele mai emblematice colțuri de stradă din București, „Clădirea Technoimport” a fost construită în 1936. În ciuda statutului său istoric, este listată ca una dintre cele 349 de clădiri cu „bulină roșie”, anterioare anului 1940 și cu risc major de cutremure și nevoie urgentă de consolidare. Sursa: Erik Benacek/Wikimedia Commons

Bucureștiul este un oraș frumos, dinamic, plin de contraste - biserici, situri de patrimoniu cultural și alte clădiri de la începutul secolului trecut stau alături de complexe monolitice postbelice concepute pentru a găzdui rapid populația în creștere. Cu toate acestea, mergând prin centrul orașului, puteți observa clădiri cu fațade și balcoane în descompunere sau „buline roșii” împrăștiate pe clădirile din oraș. Dacă vorbiți cu un localnic, veți afla rapid că aceste clădiri sunt considerate ca fiind deosebit de riscante în cazul în care se produce un cutremur și că următorul cutremur ar putea fi în orice zi.

Dar multe dintre clădirile de dinainte de 1977 ale Bucureștiului pot fi mai vulnerabile din punct de vedere seismic decât știm, datorită, în mare parte, deciziilor luate după cutremurul devastator care a afectat grav orașul la 4 martie 1977. Deschiderea Arhivelor Statului în 1989, alături de cercetări amănunțite ale unei echipe de experți au dezvăluit o moștenire tulburătoare a riscului ascuns, care amenință și astăzi locuitorii Bucureștiului.

Cutremurul din 1977 a provocat 1.578 de victime (90% dintre ele în București) și peste 11.300 de răniți, spitalizând aproape 2.400 de personae și a lăsat peste 35.000 de familii fără adăpost, în mare parte din estul României. De asemenea, a deteriorat sau distrus 742.200 de unități de locuit (apartamente și case unifamiliale), peste 700.000 de unități de locuință necesitând reparații sau consolidări. Un raport al Băncii Mondiale din 1978 a concluzionat că atunci costurile daunelor și pierderile de producție au ajuns la 2,05 miliarde USD (echivalentul a aproape 8 miliarde USD astăzi sau mai mult de 6% din PIB-ul oficial al ratei de schimb din România la acel moment).

În săptămânile următoare cutremurului, ingineri naționali și internaționali au evaluat avariile clădirilor și infrastructurii. Cu toate acestea, în ciuda sfaturilor experților care recomandau evaluări de siguranță a avariilor pentru toate clădirile afectate, Guvernul a dat ordin ca toate reparațiile să fie finalizate până la 1 mai - în doar 7 săptămâni de la cutremur. Când experții naționali și-au exprimat dezacordul, au fost supuși supravegherii poliției secrete.

La 4 iulie 1977 a avut loc o ședință guvernamentală pentru a discuta progresul reconstrucției: până la acest moment, au fost evaluate ca fiind necesare reparații pentru 14063 de clădiri, doar 4.510 clădiri fiind reparate până la acea dată. În cadrul acestei reuniuni, președintele Nicolae Ceaușescu și-a exprimat nemulțumirea că deciziile privind reparațiile „au fost lăsate profesorilor și inginerilor” și a declarat că „discuțiile din comisiile de evaluare din punct de vedere tehnic și lucrările de consolidare au produs mai multe daune decât cutremurul”.

În ciuda îngrijorărilor ridicate de ingineri, guvernul a ordonat să nu fie demolate mai multe clădiri sau repararea stâlpilor (sau consolidarea) să nu se facă fără aprobare specială. Astfel, la patru luni după cutremur, toate eforturile de consolidare și reparație au fost încheiate brusc. Astăzi, dacă vă plimbați prin București cu ingineri locali, puteți vedea în continuare câteva clădiri din București care au fost reparate doar parțial, multe clădiri primind doar remedii cosmetice, cum ar fi injecțiile de rășină epoxidică în fisurile vizibile.

Peste 35% din cele 8,5 milioane de unități de locuințe din România sunt în stare de neglijare și au nevoie de reparații urgente, inclusiv 349 de clădiri cu risc ridicat de cutremur în București, marcate cu „buline roșii”.
Peste 35% din cele 8,5 milioane de unități de locuințe din România sunt în stare de neglijare și au nevoie de reparații urgente, inclusiv 349 de clădiri cu risc ridicat de cutremur în București, marcate cu „buline roșii”. Sursa: Britchi Mirela/Wikimedia Commons

Până în decembrie 1977, cutremurul a fost considerat ca fiind parte din istorie. O telegramă a Departamentului de Stat al SUA a menționat, „Tonul președintelui arată că întregul episod de legat de cutremur este acum istorie și nu mai este luat în calcul în ceea ce privește planificarea românească pentru viitor.”

Reparațiile grăbite au lăsat moștenire un risc ascuns în București. În timp ce modelele moderne de inginerie pot estima performanța clădirilor în diferite scenarii de cutremur, luând în considerare vârsta clădirii, numărul de etaje, sistemul structural, materialele de construcție, dimensiunile construcției și nivelul de întreținere, acestea nu pot verifica nivelul de avariirămas de la cutremurul din 1977. Așadar, deși avem o idee despre pagubele pe care un viitor mare cutremur le-ar putea provoca în București și în zona limitrofă, această cercetare istorică sugerează că impactul potențial ar putea fi subestimat semnificativ.

În spatele uneia dintre cele 349 de clădiri cu „bulină roșie” din Centrul Vechi al Bucureștiului, umbrele colorate din Pasajul Victoria ne amintesc că inițiativele conduse de comunitate transformă Bucureștiul într-un mediu dinamic. Sursa: Britchi Mirela/Wikimedia Commons

Din fericire, factorii de decizie și societatea civilă din România s-au angajat să sensibilizeze opinia publică și să creeze un consens legat de posibile acțiuni. Departamentul pentru Situații de Urgență (DSU) și Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (IGSU) înregistrează progrese semnificative în îmbunătățirea capabilităților de răspuns și a comunicării de risc pentru a sprijini și întări comunitățile locale, inclusiv exerciții de simulare de cutremur pe scară largă. DSU și Code for Romania, cu sprijinul Băncii Mondiale, au lansat recent o nouă aplicație care va permite guvernului să canalizeze mai bine resursele și să coordoneze voluntarii în cazul unui cutremur major sau al unui alt dezastru. Banca Mondială sprijină, de asemenea, Guvernul României să modernizeze și să consolideze infrastructura critică de răspuns la situații de urgență din România, beneficiari direcți fiind peste 3000 de primii respondenți, precum și comunitățile locale pe care le deservesc. Mai mult, colaborarea continuă cu Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației urmărește, de asemenea, dezvoltarea unei noi strategii naționale în caz de cutremur și a unui plan de investiții. Și, la nivelul municipiului București, Banca Mondială a început, de asemenea, să ofere servicii de consultanță orașului pentru a sprijini  consolidarea rezilienței în caz de cutremur.

Știm că, într-o zi, un cutremur va lovi din nou Bucureștiul. Între timp, autoritățile naționale și orașele, organizațiile societății civile și Banca Mondială lucrează împreună pentru a valorifica noi instrumente, a extinde abordări inovatoare și a dezvolta politici și măsuri menite să anuleze unele dintre greșelile din trecut și pentru a se asigura că România este mai bine echipată pentru a face față pericolelor de mâine.

 

Varianta în română a acestui editorial a fost publicată pe platforma Sustainable Cities.

-------------------------

 

Biografiile co-autorilor

Antonios Pomonis este un inginer proiectant de structuri cu un Master în Ingineria cutremurului (Universitatea Hokkaido, Japonia, 1987).

Emil-Sever Georgescu este inginer civil, absolvent al Universității Tehnice de Construcții București, cu teza de doctorat în managementul riscului seismic.

Authors

Alanna Simpson

Senior Disaster Risk Management Specialist