Nu doar femeile trebuie să sprijine egalitatea de gen la locul de muncă

Recent, Asociaţia Professional Women’s Network (PWN) mi-a acordat titlul onorific de „Manbassador“.  PWN este cea mai activă organizaţie din România care promovează egalitatea de gen la locul de muncă.
 
În România, aşa cum se întâmplă şi în multe alte ţări cu venituri mari, femeile i-au eclipsat pe bărbaţi de mulţi ani din punctul de vedere al numărului de absolvenţi şi al promovabilităţii în diferite forme de învăţământ şi cu toate acestea această evoluţie pe plan educaţional nu are un corespondent şi din punct de vedere profesional. Marea majoritate a societăţilor comerciale continuă să fie administrate de bărbaţi. Mai puţin de 5% din companiile listate în Fortune 500 sunt administrate de femei şi mai puţin de 10% din poziţiile de top management sunt deţinute de femei.
 
În România, subliniază Business Insider, doar opt dintre cele 100 societăţi comerciale mari sunt gestionate de către femei. Această proporţie se manifestă mai ales în sectorul financiar, în care niciuna dintre bănci nu este condusă de o femeie (şi numai 1 din băncile din Top 20 din SUA este condusă de o femeie). 
 
Pentru a schimba această situaţie, PWN se concentrează pe leadership şi pe advocacy, pe construirea unei baze de dovezi menite să contribuie la sprijinirea diversităţii ca imperativ pentru business, pe stabilirea unor programe de mentorat pentru angajate la toate nivelurile companiilor de top din România.

După eşecurile băncilor din 2008, Christine Lagarde, Director Executiv al FMI, a făcut următoarea remarcă: „Dacă Lehman Brothers (Fraţii Lehman) ar fi fost de fapt Lehman Sisters (Surorile Lehman), criza economică din ziua de astăzi ar fi arătat în mod clar cu totul altfel“. Acum avem la dispoziţie şi cercetarea care vine în sprijinul acestei aserţiuni.
Într-un studiu publicat în ediţia din octombrie 2015 a Jurnalului de Etică în Afaceri ( Journal of Business Ethics), un grup de cercetători din Finlanda a constatat că băncile americane conduse de preşedinţi sau directori executivi care sunt femei prezintă niveluri mai conservatoare ale capitalurilor şi sunt mai puţin expuse riscurilor în timpul crizelor financiare decât băncile conduse de bărbaţi. De fapt, cercetătorii citaţi au studiat 7000 de bănci americane şi au constatat că băncile conduse de bărbaţi au şanse de eşec de 6-7 ori mai mari.

Dovada privind diversitatea de gen la nivelurile de conducere este clară. Societăţile comerciale cu consilii de administraţie formate din femei au o rată de creştere a veniturilor cu 40% mai mare şi un profit din capitalul investit cu aproape 50% mai mare.  
PWN a comandat un studiu similar de la Deloitte. S-a constatat că România se situează sub valorile medii europene din punctul de vedere al reprezentării femeilor în consiliile de administraţie – 14% în comparaţie cu 20% - iar situaţia respectivă s-a deteriorat în ultimii cinci ani.  Studiile citate promovează recomandarea UE de a solicita ca cel puţin 40% din membrii consiliilor de administraţie să fie femei.
Eforturile PWN sunt foarte similare eforturilor pe care le facem noi la Banca Mondială.  De mult timp, am avut în vedere obiectivul de a spori numărul femeilor aflate în posturi de conducere, dar progresele înregistrate au fost scăzute.
 
Momentul de cumpănă a venit în anul 2010, când preşedintele Robert Zoellick a anunţat că Banca Mondială îşi va stabili ca ţintă realizarea egalităţii de gen la nivelul structurilor de conducere. De-atunci, am întreprins câteva încercări serioase de a căuta femei în procesul de recrutare şi de a ne asigura că femeile sunt înscrise pe listele scurte şi sunt angajate în posturi-cheie. În câţiva ani, procentul femeilor care ocupă poziţii de management a crescut de la 25% la 39%, ceea ce nu este deloc o realizare măruntă pentru o organizaţie atât de mare şi de complexă cum este Banca Mondială. 
 
Pentru a susţine durabilitatea acestui progres la nivelul Băncii Mondiale (sau nivelul oricărei organizaţii), managerii - atât femei, cât şi bărbaţi - trebuie să sprijine şi să ofere mentorat femeilor la toate nivelurile. Trebuie să căutăm liderii viitorului şi să-i ajutăm să devină mai puternici, insuflându-le încredere în propria capacitate de conducere - trebuie cu toţii să jucăm un rol în acest proces. 
 
Femeile nu pot aborda această schimbare singure, de-aici a pornit şi Programul Manbassador. Acest program caută o soluţie incluzivă pentru egalitatea de gen la locul de muncă, încercând să înţeleagă perspectiva femeilor, demolând stereotipurile şi creând o reţea de bărbaţi aliaţi cu femei, pasionaţi de munca lor, pentru promovarea diversităţii şi a leadership-ului colaborativ. Iar leadership-ul este cu adevărat important în cadrul acestui efort, pentru că necesită o viziune şi un angajament pentru regândirea culturilor organizaţionale şi a practicilor necesare pentru sprijinirea femeilor la locul de muncă. 
 
Recunoaşterea care mi-a fost acordată de către un grup cu o asemenea putere de inspiraţie a fost o mare onoare pentru mine şi sper că toţi cei care vor citi această postare vor sta să se gândească la rolul pe care l-ar putea juca ei înşişi în a susţine emanciparea femeilor şi în a stopa discriminarea la locul de muncă.